Casa memorială Anton Pann, București

1. Clădirea

Am identificat casa muzeu. Este o cladire gri, inaltata pe care flutura steaguri. Am traversat curtea pana la intrarea in muzeu. Am platit, am incaltat botosei de plastic si abia asteptam sa vizitam incaperile casei.

La intrare am ”citit” schita muzeului impartit pe camere si apoi am citit, de data asta fara ghilimele, cateva versuri ale maestrului Anton Pann, versuri, care mi-au placut:

”Aideti sa vorbim degraba,

Ca tot n-avem nicio treaba;

Fiindca

Gura nu cere chirie,

Poate vorbi orce fie.

De multe ori insa

Vorba, din vorba in vorba

Au ajuns si la cociorba

S-atunci vine proverbul:

Vorba pe unde a iesit

Mai bine sa fi tusit.

De aceea

Cand vei sa vorbesti, la gura

Sa aibi lacat si masura.”

2. Biografie si context istoric

Prima camera se numeste ”Biografie si context istoric”. Inaintea aparitiei industriei cinematografice, pe vremea lui Anton Pann se nastea animatia. Animatia se baza atunci pe iluzia optica creata de un dispozitiv rotativ. Este prezentata o proba practica de animatie dintr-o poveste a lui Pann realizata cu acest aparat numit zoetrop. In afara acestuia am remarcat in sistemul de prezentare inedit pe care il veti regasi in poze mai multe tablouri de mici dimensiuni redand scene si figuri ale vremii.

3. Bucureștii la mijlocul secolului al XIX-lea

Camerele muzeului sunt mici, dar cu tematici distincte. Intram in ”Bucurestii la mijlocul secolului al XIX-lea”. Scena cea mai impresionanta prezentata in tablouri este marele incendiu care a devastat Bucurestiul in anul 1847.

Acesta a fost redat si de Anton Pann in versuri:

“”Vai ce vedere? Ce groaza-vie!

Ce biciu de para, urgii ceresti!

Ce jale mare! Ce saracie

Cazu odata pe Bucuresci!

Martie-n doa-zeci si trei zile,

Pastile sfinte cand se serba,

Cand tinerimea, copii, copile,

Strafin haine noua ce se schimba […]””.

4. Sala de muzică

Am trecut in ”Sala de muzică”, unde sunt expuse mai multe instrumente ale formatiei Anton Pann din zilele noastre. Nu lipsesc cobzele, vioara, tamburina, tobele, fluiere, tambalul, kanun-ul.

Anton Pann este considerat autorul melodiei imnului national “Desteapta-te, romane!”. Muzica bine cunoscuta tuturor a insotit in fapt textul poeziei “Din sanul maicii mele”. Se naste intrebarea atunci cum s-a ajuns sa fie asociata aceasta melodie cu poezia “Un rasunet” a lui Andrei Muresanu? Se pare ca de vina este un ucenic al lui Anton Pann care i-a prezentat lui Andrei Muresanu mai multe melodii scrise de Anton Pann, care sa il inspire in scrierea unui imn, intre care si cea cu pricina. Sa fie oare asa?

5. Scriitor, editor, tipograf

Cu aceasta enigma in minte patrundem in odaia “Scriitor, editor, tipograf”. Aici sunt prezentate imnul “Desteapta-te, romane!” si multe alte creatii ale lui Anton Pann. In camera admiram si o tiparnita dar si versurile multor scriitori romani precum Eminescu, Nichita Stanescu si altii.

6. Povești

Vizita avanseaza pe nesimtite. Suntem in camera “Povești”, de unde nu putea lipsi “Povestea vorbii”. Daca in prima camera am vazut un aparat de produs animatie, aici vedem praxinoscopul, care si el ofera o proba practica. Opera lui Anton Pann este prezentata in imagini colorate. Am recunoscut de exemplu “Nastratin Hogea”.

7. Pivnița cu vinuri

Vizita se incheie in ”Pivnița cu vinuri”, unde coborim scarile pentru a descoperi niste rasteluri de sticle de vin pe ambalajul carora erau scene, vorbe si versuri din operele lui Anton Pann. Foarte faina ideea! Un mare Bravo!

Un exemplu din Pivința cu vinuri….

“”Despre betie (din Povestea vorbii)

Beat dintr-o carciuma iese,

Intra-n alta, fiind dese””.

8. Bilete de papagal

Inainte de a multumi pentru informatiile primite, la plecare, am tras doua “bilete de papagal” cu vorbe de-ale lui Pann. Interesant si complet altfel decat celelalte muzee ale MLNR din Bucuresti – Muzeul Național al Literaturii Române!