Casa memorială Tudor Arghezi, București

1. Livada

La adresa indicata, trecem de poarta de la strada si in fatza ni se deschide o adevarata ulita lata, interioara domeniului, pe care tocmai am intrat.

In stanga am admirat livada de pomi fructiferi imbracata in decor hibernal. La capatul caii particulare de acces se afla alta poarta si un anunt: “Bateti in toaca! Apoi intrati!”

In stanga portii din lemn era un profil U metalic de care era agatat cu un snur gros de martisor un fel de piron mare, cu care sa “bati in toaca”.

Dupa aceasta a doua poarta ne-am trezit intr-o curte generoasa, cu un “”miniparculet””, pe care aveam sa il vizitam mai tarziu.

2. Casa și holul

In stanga era o casa impozanta cu 2 etaje si langa aceasta inca o cladire, am crezut la inceput ca este o anexa oarecare a gospodariei.

O placa de marmura amplasata pe cladirea principala ne informeaza ca “in aceasta casa a trait si a scris intre anii 1926-1967 Tudor Arghezi”.

La parter aflam de oferta zilei si suntem invitati sa urcam la primul etaj unde incepe vizita. Nu ne lipseste din mana plansa colorata cu camerele si o lupa pentru identificarea elementelor jocului de care am scris.

In holul de la intrare era un obiect de mobilier gen birou, negru cu doua scaune si o soba veche.

Din hol intram pe prima usa la stanga de unde se deschid trei incaperi.

3. Biroul, camera cu medalii și dormitorul

Cea mai din stanga si destul de mica era biroul, unde pe langa masa de lucru era o biblioteca plina ochi, un pat unde poetul se odihnea, un tablou, o icoana.

In mijlocul acestui spatiu era camera cu medalii. Aici gasim o biblioteca si mai mare, cateva tablouri mici inramate, dar si un chip sculptat si multe medalii.

In planul indepartat pe mana dreapta se deschide o camera mare, dormitorul. Pe patul matrimonial erau asezate mai multe papusi. In camera parchetul era acoperit cu covorase mici si vechi. Intr-un colt o soba veche alba incalzea candva dormitorul. Cateva tablouri, dar nu multe ca in celelalte case memorial vizitate recent, umpleua golul de pe peretii albi.

4. Veranda și sufrageria

Revenim pe hol si continuam inainte dupa sagetile lipte pe jos. Trecem printr-o veranda mica in care admiram in alte doua biblioteci ticsite cu opera lui Arghezi.

Se continua cu holul scarii interioare. Accesul pe aceasta scara nu este permis. Este insa o noua ramificatie catre 3 camere.

Sufrageria era ocupata in buna masura de masa de mijloc, asa cum se obisnuia in acele vremuri. La fel ca si camera cu medalii si dormitorul aceasta avea vedere catre livada din fata curtii.

5. Laboratorul și camera cu jucării

In camera de baie erau expuse cate obiecte care astazi nu mai sunt folosite in gospodarii, prescum sifoane vechi si tot felul de vase.

M-a surprins ca in casa era gazduit ceea ce se numeste laborator. In doua vitrine erau expuse documente si medalii, iar in camera erau asezate lampi vechi, un cufar de vechi de calatorii si alte obiecte apartinand familiei Arghezi.

Ultima camera vizitata a fost una draguta, care trezeste nostalgii – camera cu jucarii. Aici era un pat din lemn pentru copil si jucarii precum ursuleti de plus, tutuloi, cum le spuneam eu cand eram mic, atat de diferite si modeste fata de ce produce astazi industria jucariilor.

La sfarsitul vizitei in casa principala, doamna ghid, care a avut initiativa acestui joc de cautare a diferite obiecte, specific acelor vremuri si apartinand casei Arghezi, ne-a invitat sa tragem cu ajutorul unui papagal artizanal doua “bilete de papagal”. Biletele noastre contineau versuri ale poetului. Pe ravasul meu scria:

Ne-am asezat alaturi si bratu-i m-a cuprins.

Un luminis in mine parea ca s-ar fi stins.

Ma-ndrept incet spre mine si sufletul mi-l caut

Ca orbul, ca sa cante, sparturile pe flaut.

“Tudor Arghezi – Toamna”.

6. Curtea

Am crezut ca asta a fost toata vizita, dar m-am inselat. Coborand in curte am descoperit o cismea, cum erau multe in Bucuresti, dar si cusca lui Zdreanta, cel cu ochii de faianta, si mormantul celebrului catel al poetului.

In parculetul curtii, cum l-am numit undeva mai devreme, erau mormintele sotilor Arghezi si a surorii poetului.

In spatele casei se intinde alta livada si o zona cu stupi si o mica vie. Una peste alta, o gospodarie foarte mare, cea in care a trait si a creat ani buni Tudor Arghezi.

Si tot nu e tot! Desi nu ne-a indicat nimeni din partea muzeului, vazand niste tineri ca intra in ceea ce am crezut ca este o dependinta oarecare, m-am indreptat si eu intr-acolo. In fapt aceasta casa mai mica trebuie si ea vizitata pentru ca gazduieste tipografia “Potigrafu Martisor”. In tipografie se gasesc mai multe echipamente folosite pentru tiparirea cartilor in vremurile acelea, Arghezi insusi tiparind o parte dintre publicatiile sale, in special celebrele “Bilete de papagal”. Peretii imensei tipografii cu podea din caramida sunt incarcati cu scshite si caricature inramate, dar si cu mai multe exemplare de publicatii ziaristice.