Despre Liviu Rebreanu
Liviu Rebreanu s-a nascut la data de 27 noiembrie 1885 in Tarlisua, sat situat astazi in judetul Bistrita Nasaud, pe atunci insa apartinand Imperiului Austro-Ungar. A fost primul din cei 14 copii ai familiei, tatal lui fiind invatator. Familia s-a mutat in Maieru, o superba comuna, tot din judetul Bistrita Nasaud de astazi. Aici si-a petrecut scriitorul anii copilariei. Liceul l-a urmat la Nasaud si apoi la Bistrita. A invatat limba maghiara si a studiat la inceput in maghiara. A continuat la Scoala Superioara de Honvezi din Sopron. Este repartizat in armata austro-ungara in regimentul de honvezi regali din Gyula, de unde insa demisioneaza revenind pe plaiurile natale. Este arestat si detinut la Vacaresti si apoi la Gyula. Se inroleaza in armata romana in primul razboi mondial. In 1917, fratele sau, Emil, ofiter in armata austro-ungara, este acuzat de dezertare si condamnat la moarte, acest episod trist il inspira pentru romanul “Padurea spanzuratilor”.
A trait o buna parte a vietii la Valea Mare, judetul Arges. Este unul din cei mai tradusi scriitori romani. A fost prozator si dramaturg si a fost membru al Academiei Romane si a fost decorat cu Ordinul Coroana Romaniei in gradul de Mare Cruce. A murit datorita unei boli pulmonare in anul 1944 la Valea Mare, fiind transhumat la Cimiturul Bellu din Bucuresti.
In ce priveste CV-ul sau literar, Liviu Rebreanu a scris nuvele (“Ciuleandra”), romane sociale, psihologice si politiste (“Ion, Rascoala, Padurea spanzuratilor”), teatru, note de calatorie, jurnale, lasand in urma o multitudine de lucrari si mii de pagini de literatura.
Casa memorială „Liviu și Fanny Rebreanu”
Urcam cu un lift vechi la etajul al 2-lea la adresa mentionata. Gazda ne intampina cu usa deschisa. Tocmai mai primise un vizitator putin inaintea noastra. Aflam ca acest muzeu Rebreanu este cel mai bogat existent pe meleagurile noastre, mai complete decat cele de pe plaiurile natale ale scriitorului, pe care l-am vizitat cand inca nu eram major. Acest apartament, unde este organizat muzeul, a fost cumparat in anul 1934 de scriitorul Liviu Rebreanu pentru fiica lui Puia – Florica Rebreanu. In anul 1992, aceasta a donat locatia si patrimoniul existent aici Muzeului Literaturii Romane, cu conditia de a include si realizarile mamei sale, Fanny Radulescu, actrita cunoscuta pana sa se marite cu Rebreanu si acesta sa devina celebru, intrand apoi in umbra sotului. Muzeul s-a deschis in anul 1995, dupa moartea Puiei.
Doamna ghid ne-a spus ca Rebreanu nu a locuit efectiv aici, dar venea cu placere des pe aici, pe la singurul sau copil biologic. Pe noi ne-a fascinat bogatia de documente si obiecte de patrimoniu ale acestui apartament – muzeu. Eu personal ma asteptam sa fie un loc destul de “gol”, stiind de casa lui Rebreanu de pe meleaguri bistritene. Colectia cuprinde tot mobilierul apartamentului pastrat de Puia si apoi de muzeu, care este deosebit.
In ce priveste patrimoniul literar, sunt prezentate o multitudine de scrisori, manuscrise, fotografii. Surpriza pentru mine au fost tablourile si sculpturile. O colectie remarcabila de opere pictate de pictori valorosi precum Camil Ressu, Jean Steriadi, Nicolae Darascu, Francisc Sirato, Iser sau sculpturi realizate de Milita Petrascu, Ion Jalea, Oscar Han, te duc cu gandul ca esti intr-un muzeu de arta. O alta surpriza a fost colectia bogata de icoane pe sticla, realizate in zona Ardealului, care mi-au amintit de atelierele din Marginimea Sibiului. Si, inca o surpriza, a fost colectia de ceramica prezentata in buna parte in bucatarie. Da, pentru ca se viziteaza si bucataria si baia si tot apartamentul. Colectiile de icoane si de ceramica au apartinut lui Liviu Rebreanu si au fost aduse aici prin grija fiicei acestuia.