1. Bran Poarta (916) – Salvamont Bran (917) / Partia Zănoaga – Poiana Clincea (1750)
3 ore / mediu / bandă roșie
Cu bagajul de o zi, adica rucsacul mic, in spate, cu o toala de ploaie (prognoza era cu 2 ploi dupa amiaza, oricum geaca de ploaie trebuie), cu ciorapi si un tricou de schimb, cu putina mancarica anume 2 sandwichuri, niste batoane energizante si un lichid energizant, am purces la drum. Am citit indicatoarele, m-am setat psihic pentru 7 ore de urcare si am pornit pe banda rosie.
Imediat dupa ramificatie, incepem sa urcam, trecem pe langa Salvamont Bran si avem parte de niste hau hau hau din partea cainilor de la stana Clincea, inhalam miros de lapte proapsat si alte branzeturi, dar ne vedem de drum catre dreapta pe langa o constructie mare lasata in paragina catre partia Zanoaga (Bran). Drumul lat trece printr-o poarta din lemn, tip maramuresean, de unde continua pe langa partie in urcus destul de pronuntat, pe dreapta partiei (in sensul ei de coborire).
In zare vedem creasta inalta a Bucegilor catre care ne indreptam, inapoi se vede creasta Pietrei Craiului, mai urcam, si in 10 -15 minute intram in padure.
Poteca e foarte clar conturata in padurea de molid si mai poarta unele urme ale ploilor de vara din ultimele zile. De altfel pe traseu vom intalni si copaci prabusiti peste poteca, semn ca Salvamontul din zona nu a facut tot ce se cuvenea in aceasta privinta. Cateva fructe de zmeura ne alinta papilele gustative in aceasta dimineata devreme.
Recomand alimentarea cu apa de izvor din acest segment de traseu caci mai sus s-ar putea sa nu mai gasiti, (punctul 4 pe harta), iar dupa ce iesiti din padure, chiar trebuie sa va bazati numai pe rezervele de apa de la purtator.
După o oră și un sfert, întalnim traseul marcat punct albastru care va dubla marcajul nostru pentru putin timp intre cele doua curbe ale S-ului pe care il urmam. Pe harta am observat cateva scurtaturi, care in teren nu erau evidente. Flori fericite ude inca de roua diminetii ne roaga sa le pozam.
Poteca se ingusteaza si ramane de latimea unei persoane, ba chiar ”inotam” printre plante destul de inalte, racorindu-ne la picioare. Pe alocuri urcusul devine mai pronuntat. După 3 ore ajungem în Poiana Clincea.