Bran – Clincea – Șaua Mălăiești, Munții Bucegi

Bran Poarta (916) – Salvamont Bran (917) / Partia Zănoaga – Poiana Clincea (1750) – La Stânci – Muntele Țigănești – Șaua și Refugiul Țigănești (2195 / 2178) – Turnurile Țigănești – Vârful Scara (2422) – Arcada din Valea Gaura – Șaua Hornurilor Mălăiești (2330)

Acces

Accesul în acest traseu se face din Bran Poarta. Din Brașov sunt 34 km care se parcurg în ceva mai mult de 0,6 ore via E68, DN73B, DN73G, A3, DN73, DC51. La baza pârtiei Zănoaga este un spațiu foarte larg, neasfaltat, unde se poate parca, în apropierea căruia găsim multe indicatoare de trasee montane.

Despre drumeție

Acest traseu pornește din Bran Poarta, trece peste Muntele Clincea, și este calea de acces aleasă să urcăm în Șaua Hornurilor Mălăiești, urmând să coborîm pe Valea Gaura înapoi în Bran Poarta. Acest circuit se poate segmenta pe 2 zile cu înoptare la Refugiul Țigănești, Cabana Mălăiești sau Cabana Omu.

Harta Traseului

(click pe obiective pentru versiunea extinsă)

Caseta tehnică

Dificultate: greu

Durata / distanta: 6 ore / 10 km

Marcaj: banda rosie

Surse apă: punctul 4 de pe hartă (singura)

Altitudinea minimă: 920 mdm, la Poarta

Altitudinea maximă: 2410 mdm, in Vârful Scara

Diferență de nivel: +1480 m / -100 m

Observatii: Hornul Țigănești – dificil, interzis iarna

1. Bran Poarta (916) – Salvamont Bran (917) / Partia Zănoaga – Poiana Clincea (1750)

3 ore / mediu / bandă roșie

Cu bagajul de o zi, adica rucsacul mic, in spate, cu o toala de ploaie (prognoza era cu 2 ploi dupa amiaza, oricum geaca de ploaie trebuie), cu ciorapi si un tricou de schimb, cu putina mancarica anume 2 sandwichuri, niste batoane energizante si un lichid energizant, am purces la drum. Am citit indicatoarele, m-am setat psihic pentru 7 ore de urcare si am pornit pe banda rosie.

Imediat dupa ramificatie, incepem sa urcam, trecem pe langa Salvamont Bran si avem parte de niste hau hau hau din partea cainilor de la stana Clincea, inhalam miros de lapte proapsat si alte branzeturi, dar ne vedem de drum catre dreapta pe langa o constructie mare lasata in paragina catre partia Zanoaga (Bran). Drumul lat trece printr-o poarta din lemn, tip maramuresean, de unde continua pe langa partie in urcus destul de pronuntat, pe dreapta partiei (in sensul ei de coborire).

In zare vedem creasta inalta a Bucegilor catre care ne indreptam, inapoi se vede creasta Pietrei Craiului, mai urcam, si in 10 -15 minute intram in padure.
Poteca e foarte clar conturata in padurea de molid si mai poarta unele urme ale ploilor de vara din ultimele zile. De altfel pe traseu vom intalni si copaci prabusiti peste poteca, semn ca Salvamontul din zona nu a facut tot ce se cuvenea in aceasta privinta. Cateva fructe de zmeura ne alinta papilele gustative in aceasta dimineata devreme.

Recomand alimentarea cu apa de izvor din acest segment de traseu caci mai sus s-ar putea sa nu mai gasiti, (punctul 4 pe harta), iar dupa ce iesiti din padure, chiar trebuie sa va bazati numai pe rezervele de apa de la purtator.
După o oră și un sfert, întalnim traseul marcat punct albastru care va dubla marcajul nostru pentru putin timp intre cele doua curbe ale S-ului pe care il urmam. Pe harta am observat cateva scurtaturi, care in teren nu erau evidente. Flori fericite ude inca de roua diminetii ne roaga sa le pozam.

Poteca se ingusteaza si ramane de latimea unei persoane, ba chiar ”inotam” printre plante destul de inalte, racorindu-ne la picioare. Pe alocuri urcusul devine mai pronuntat. După 3 ore ajungem în Poiana Clincea.

spațiul unde se parchează

Indicatoarele de la punctul de pornire

Partia Zanoaga din Bran

stâna Clincea

zmeură

flori de munte

clopoței udați de rouă

2. Poiana Clincea (1750) – La Stânci – Muntele Țigănești – Șaua și Refugiul Țigănești (2195 / 2178)

1,5 ore / mediu / bandă roșie

Padurea de molizi face loc unei poieni largi, Poiana Clincea, la a carei intrare pe dreapta ne saluta Sfinxul Clincii, mai putin vestit de fel, dar superb. Palcuri de clopotei isi misca in bataua vantului capsoarele firave. Panta ascendenta a potecii se pastreaza si in poiana. Cadrul larg ne aminteste de prognoza meteo, dar oare chiar sa ne ude inainte de pranz?

Suntem pe Muntele Tiganesti, al carui varf masoara 2.214 m altitudine. Noi vom lasa varful in stanga noastra, desi exista si o poteca alternativa nemarcata care tine matematic creasta. De mai multe ori ne intoarcem privirea catre vale si admiram localitatile Bran, in prim plan, si Zarnesti, pe fundal, la poalele Pietrei Craiului, care intre timp este innegurata. Mai localizam Moeciu, Pestera, Magura.

Dupa un pasaj cu jnepeni pitici, iesim la gol alpin. Pe o stanca proeminenta vedem un om. Este un cioban, cocotat pe imensul pietroi sa-si supravegheze turma de oi ca dintr-un punct de observare. La 30 minute din poiană trecem pe langa stanca uriasa nascuta din pasune cu pas mic printre oi, sa nu le deranjam prea mult si de fapt sa nu starnim cainii. Mai incolo niste magari ne arata fundurile.

Poteca creste lent in altitudine pe o curba de nivel usor ascendenta care iese in creasta dupa mai multe formatiuni stancoase aliniate ca degetele unei maini. Urmam creasta pana la constructia semisferica cu palarie 😊 din drumul nostru. Este Refugiul Tiganesti, pe care il ochisem mai devreme, insa atunci ni s-a parut tare departe.

Sfinxul Clincii

oare vom scăpa de ploaie?

Bran, in prim plan, si Zarnesti, pe fundal

trebuie să trecem printre oi

măgari

turnuri

poteca marcată ocolește vârful Țigănești

Refugiul Tiganesti

3. Șaua și Refugiul Țigănești (2195 / 2178) – Turnurile Țigănești – Vârful Scara (2422) – Arcada din Valea Gaura – Șaua Hornurilor Mălăiești (2330)

60 – 80 minute / dificil / bandă roșie

Refugiul Țigănești este in stare foarte buna si poate gazdui 20 persoane. Facem un popas, mai crantanim “niste energie” dintr-un baton. Aici am intalnit mai multi turisti, vreo 10 – 15. Refugiul este construit in Saua Tiganesti la altitudinea de 2.178 m, conform unei informatii de pe usa acestuia. Indicatoarele spun ca am mai avea 1,5 ore pana in Saua Malaesti. Din saua in care ne aflam (Tiganesti) se desprinde in coborire traseul banda galbena catre Cab. Malaesti via Lacul Tiganesti si caldarea Tiganesti, durata 2 ore.

Noi reluam tura, in urcus usor pe sub creasta, pe stanga acesteia. In stanga admiram Caldarea glaciara a Tiganestilor cu 3 ochiuri mici de apa, cel mai mare fiind Lacul Tiganesti. Caldarea Tiganesti este flancata de Muchia Tiganesti si de Muchia Padina Crucii, dupa care se casca alta vale glaciara, cea spectaculoasa a Malaestilor, care de aici se intrevede, dar nu pana la baza ei.

In continuare, poteca banda rosie ne ofera un sector mai lipsit de efort, cu perspective minunate de pe brana ingusta pe unde se strecoara. Hat in zare, o arcada in stanca, ea va deveni tot mai clara, cu cat ne apropiem de ea. Este Arcada din Gaura. La stanga ei identificam 3 din varfurile de top ale Bucegilor. Vârful Omu (2.505) flancat in stanga de Vârful Bucsoiu (2.492) si Vârful Bucura Dumbrava (2.503). Omu este inconfundabil datorita cabanei si statiei meteo de pe varf si a stancii langa care acestea stau.

Trecem pe langa o zona orizontala cu lanturi, de care nu ne folosim. Ne apropiem insa drept catre un imens perete de stanca si chiar ne intrebam pe unde s-o strecura poteca, caci haul era impresionant in stanga, iar in fata ne apropiam pare-se de un mare zid natural.

Intram in zona Turnurilor Tiganesti. Mai pozam o stanca sfinx si hopa iata poteca. Aceasta face brusc dreapta si urmeaza un horn foarte abrupt pana in culme. Ouch! Este o parte expusa, in care ne ajutam de mai multe lanturi montate solid in stanca, chiar daca unele par vechi. Este partea dificila a traseului si ne bucuram ca norul de ploaie ne-a evitat. Zona este bine marcata.

La 1 oră de la refugiu, ne găsim în creastă.

Sus in creasta, parfum, drum din nou ca-n palma. Imediat intesectam varianta care coboara pe Ciubotea catre Bran pe triunghi galben 6 ore. Daca ne-ar fi prins ploaia, am fi urmat-o. De mentionat ca ea se angajeaza relativ repede intr-o coborire foarte abrupta si dificila.
Ne vedem de drumul de creasta, prin pasunea alpina, pe banda rosie. De apreciat ca in aceasta zona sunt multi stalpi metalici de marcaj, de mare ajutor in caz de ceata. După alte câteva minute, suntem pe Varful Scara (2.422 m), in teren marcat in stanga potecii, pe harta MN marcat in dreapta acesteia (!). Și inca un paradox cand am iesit din horn in creasta altitudinea indicata de aplicatia MN arata o cota usor mai mare decat in Vârful Scara (!).

De pe Vârful Scara se vede poteca de creasta care tine partea dreapta a crestei, linia acesteia insirandu-se in zare pana la Vârful Omu (2.505 m).
Coborim usor pana in Saua Hornurilor (Malaesti). Facem un tur de orizont pe cinste. Inainte spre Omu, inapoi spre Scara, la stanga in senzationalul Horn Mare al Malaestilor, la dreapta coborirea pe Valea Gaura catre Bran, traseu marcat cu cruce rosie, pe care il vom urma chipurile pentru 6,5 ore conform indicatorului.

Prin fanta Hornului Mare privim in Caldarea superioara a Malaestilor, care este magnifica.
Am urcat putin peste 6 ore de la locul unde am parcat masina, pe indicatorul din acel loc erau mentionate 7 ore pana la Omu, asta s-ar traduce cu 6,5 ore pana in Saua Hornurilor. Asa ca am mers bine. De mentionat ca daca am fi pornit din centrul orasului Bran am mai fi adaugat 1 ora de mers.

Lacul Tiganesti

Valea Tiganesti in prim plan si Valea Malaesti in al doilea

Valea Țigănești

Arcada Gaura

Vârful Omu

peisaj cu abrupturi

între refugiu și horn

brâna spre horn

Ascensiunea aproape verticala pe lanturi

eu spre Hornul Țigănești

Hornul Țigănești

eu pe vârful Scara

Indicatoarele din Saua Malaesti

Concluzie

O tura su-per-ba! Si fara ploaie (inca!) Suntem la jumatatea traseului! Vom coborî pe Valea Gaura înapoi în Bran Poarta.

Citiți și partea doua, Șaua Mălăiești – Valea Gaura – Bran Poarta  sau traseul Diham – Mălăiești – Diham.

Numai bine!

Pași:

ro_RORomână