1. Șaua Vânturiș (1.700) – Vârful Vânturis (1.925)
Continuam in lungul drumului de pamant ce duce spre stana. Suntem cu ochii dupa marcaje, dar nu vedem niciunul. Tocmai aici unde trebuie la un moment sa schimbi directia sa parasesti un drum conturat si sa te inscrii pe o poteca firava, ar fi fost necesar un stalp indicator cu sageti si marcaj. Cascam bine ochii catre dreapta drumului pentru a identifica pe unde ar trebui sa urcam. Zarim o mica văioagă si pare-se o poteca. Ar fi semne de luat in seama. Parasim drumul lat de pamant, care continuă spe stână, si ne indreptam catre acea mica vale alimentata probabil cu apa unui parau numai atunci cand ploua sau cand se topesc zapezile.
Aici incepe urcusul propriu-zis. Chiar daca se pot intrezari unele poteci pastorale prin iarba inalta, noi trebuie sa urmam firul acestei vai seci. Din configuratia terenului si a hartii este deja evident ca suntem pe drumul corect. Aceasta vale este urcusul cel mai rezonabil catre platoul din varful acestui munte. Din cand in cand ne uitam in urma noastra si admiram peisajul care se deschide tot mai larg asupra celei mai intinse parti a Platoului Bucegilor, iar masina parcata se vede tot mai mica. Varful de atins este in stanga vaii pe care ne-am incadrat, ceea ce ne face sa incercam incet incet sa parasim firul acestei mici vai catre stanga printre tufe de afine și ienupăr. Ajungem cu un mic efort pe coama muntelui. Ei, da, si aici ar fi fost bun un stalp indicator cu marcaj. Urmam harta de pe telefon pe poteca imaginara din iarba cat mai aproape de muchia abrupta a muntelui. Parca ne vine sa ne oprim, dar harta si panta inca usor ascendenta a muntelui ne dau dovezi ca nu suntem inca pe varf. Dupa vreo 10 minute de mers pe culme, ajungem langa placuta metalica care atesta ca suntem la cota cea mai inalta a acestui munte.