Țara Luanei, Munții Buzăului

1. Ansamblul rupestru Aluniș

Intram in curtea Ansamblului rupestru Alunis unde admiram mai intai bisericuta albastra, sapata in Stânca Martirei. Aceasta poarta hramul Taierea Capului Sfântului Ioan Botezatorul. Are naos si altar si inauntru remarcam cateva icoane. Se pare ca exista o atestare din anul 1274 a bisericii. Langa biserica sunt si cateva chilii din care una mai ”generoasă” cu 2 incaperi, in care se gasesc si ceva inscriptii, inclusiv simbolul crucii de la Malta. Crucea de Malta atesta existent vietii crestine in secolele IV-VI in acest teritoriu. Prima incapere a avut rol de bucatarie avand o vatra, care trimite caldura printr-un orificiu intr-o a doua soba al carei camin este in a doua incapere, care avea si un loc de odihna. Si iata ca asa am inceput vizita noastra la primele vestigii rupestre, de care vom tot avea parte peste zi. In bisericuta inca se tin slujbe, chiar in ziua vizitei noastre am prins un asemenea moment.

Legenda spune ca doi ciobani pasteau oile in zona. Unul din ei a auzit in somn o voce care il indemna sa sape in stanca, pentru ca astfel va gasi icoana Maicii Domnului. Urmand crezul lor, acesta impreuna cu confratele sau si alti sateni au sapat in locul indicat in vis si iata ca visul s-a adeverit. Asa s-a ridicat in acest loc bisericuta sapata in stanca dupa o legenda asemanatoare celei de la Namaesti. Numele celor doi ciobani, Vlad si Simion, sunt daltuite in altar. Biserica prezinta asemanari cu schitul Agaton si cu Bisericuta lui Iosif, cu care ne vom intalni mai tarziu.

2. Ansamblul rupestru Aluniș (670 m) – Poiana Cozanei (670 m)

nemarcat / 75 minute / 3 km / mediu

Si acum, la drum! Coborim cativa metri prin sat, apoi urmam ulita de pamant catre stanga, pana intr-un loc, unde parasim acest drum, intram intr-o curte cu livada, pe care o traversam in sir indian. Totul este fain, frumos, lejer, placut. Deocamdata! Pentru ca dupa putin timp ne intampina primul urcus, prin padure. Fain frumos in continuare, dar incepem sa gafaim putin. Deh! Marcaje, oha! De fapt as vrea sa spun ca orientarea nu este tocmai usoara in zona. Dupa urcus, ce credeti ca urmeaza? Bingo, un coboris!

Ajungem intr-un loc de basm, numit Poiana Cozanei. Suntem pe muntele Ivăneț, de fapt sunt mai mult dealuri. Aici gasim si indicatoare mari si o prezentare a diferitelor trasee din zona. In acest punct se poate ajunge si cu masina pe DC85, care se formeaza in Bozioru din DJ203L. Calitatea drumului este foarte proasta. Oricum antrenamentul per pedes pana aici ne-a prins bine pentru ce avea sa ne mai astepte. Suntem in centrul zonei cu asezari rupestre. Localitatile cele mai apropiate sunt Nucu, Bozioru, Alunis, Colti. Poiana este intinsa si gazduieste “dupa fiecare colt” de stanca ce rasare din ea, cate ceva pentru turistii curiosi. Locul este si un centru energetic, acest lucru dand idei autoritatilor comuniste din secolul trecut.

3. Poiana Cozanei (670 m) – Chilia lui Dionisie Torcătorul (690 m)

indicatoare / 10 min / 0,3 km / mediu

Langa noi se afla o stanca pe care remarcam o figura bine conturata. I se mai spune Nefertiti buzoiana. Ocolim stanca din față pe stanga ca sa admiram un portal natural semicircular. Te intrebi cum a putut natura sa slefuiasca si sa decupeze in stanca aceasat forma tot din stanca? Continuam in urcus usor si inconjuram formatiunea stancoasa.

Suntem la Chilia lui Dionisie Torcatorul. Se spune ca pustnicul isi castiga existent tircand lana, de unde supranumele primit. De ce am zabovit aici mai mult? Pentru ca sapatura in stanca este situata la 4–5 metri deasupra solului. Pentru ca accesul in chilie se face pe o succesiune de 2 scari abrupte si in chilie incap doar cateva persoane. Sa spunem ca acest loc era si un bun punct de observatie. Regasim si aici crucea malteza daltuita in stanca. Adapostul se pare ca dateaza din secolele III–IV, iar Dionisie ar fi sihastrit aici 30 de ani in secolul al XIV-lea. Chilia este atestata documentar in anul 1639.

4. Chilia lui Dionisie Torcătorul (690 m) – Schitul Fundu Peșterii (680 m)

nemarcat / 10 min / mediu

Ne mai invartim putin in acelasi perimetru și ne întoarcem puțin pe unde am urcat, dar continuăm înainte în coborîre prin poteca din pădure care en scoate în partea superioară a Poienii Cozanei. Identificăm o potecă slab conturată către stânga, care apoi întâlnește una mai clară. Ajungem la Peștera sau Fundul Pesterii sau Schitul Fundu Peșterii. Pestera a fost folosita ca si locuinta si lacas cu rol magico-religios, scrie la intrare. Peretii sunt bogati in inscriptii foarte valoroase realizate prin incizie si zgariere, motiv pentru care accesul este obturat de un grilaj din fier. Sunt reprezentate arme specifice perioadei presitorice, figuri antropomorfe, figuri geometrice, o scara, litere / semne ciudate. Pe langa acestea sunt multe alte dovezi din epoca bronzului si fierului, dar si din epoca feudala. Acestea atesta faptul ca aceasta chilie a fost locuita inca din acele vremuri. Este considerata un templu al fertilitatii. Peștera are o formă vulvară.

5. Schitul Fundu Peșterii (680 m) – Poiana Cozanei (670 m)

nemarcat / 10 min / ușor

Ne întoarcem puțin în coborîre pe aceeași potecă, apoi continuăm cobiorîrea spre punctul de intersecție din Poiana Cozanei, prin care am trecit cu ceva timp în urmă.

6. Poiana Cozanei (670 m) – Bisericuța lui Iosif (820 m)

nemarcat / 30 minute / 0,7 km / mediu

Din Poiana Cozanei urmăm indicatoarele pentru a prinde direcția corectă către următorul nostru obiectiv. Trecem din nou prin fața peretelui semicircular sculptat și continuăm drept înainte. Un urcus chinuitor pe final ne conduce catre o constructie uluitoare: Bisericuta lui Iosif. Suntem in fața unei stanci verticale, înalte, slefuita, rasarita de nu stii unde in mijlocul padurii. In aceasta este sculptata la baza intrarea in bisericuta care are si o fereastra sculptata in stanca. Deasupra intrarii se vad urmele foarte clare ramase in stanca de la probabil niste grinzi imbinate in stanca care ar fi adapostit un acoperis astfel ca in acest loc cautat si de localnici sa poata fi tinute slujbele la sarbatorile importante si nu numai, existand crezul ca acesta este un loc benefic pentru implinirea rugilor credinciosilor. Interiorul bisericii este destul de larg pentru o grota sapata in stanca. Inauntru se gasesc mai multe icoane. Ca si constructie aceasta este bisericuta in piatra cea mai impozanta din acest areal. Ea este nealterata. Deasupra intrarii este incrustat semnul pestelui, insemn paleocrestin. Orientarea ei este N-S (ca si a altora din zona), in contradictie cu ce stim noi despre asezarea locului de rugaciune catre Est. Desi pare a fi o singura incapere, se pare ca aceasta a rezultat din unirea a doua. Peretii sunt lutuiti. Deasupra scobiturilor de la intrare si fereastra sunt daltuite mici santuri astfel ca apa sa se scurga prin acestea si sa nu inunde incaperea. A fost folosita si drept adapost. Exista si varianta denumirii rusesti a bisericii si anume a lui Ioan Bogoslov. In dreptul intrarii se remarca un brad secular, dar si singular in padurea de fag, doborât de furtună și bătrânețe. În mijlocul tulpinii lui rupte, a fost plantat un pui de bard. Obiectivul este atestat documentar in anul 1587. Bisericuta lui Iosif este cea mai bine pastrata asezara rupestra din teritoriul vizitat, exceptand Alunisul.

7. Bisericuța lui Iosif (820 m) – Agatonul Vechi (Dărâmătura) (980 m)

nemarcat / 40 minute / 0,9 km / mediu

De aici continuăm să urcăm. Poteca devine neclară. Ne orientăm, ne descurcăm. Urmatorul obiectiv atins se numeste Schitul Agatonul Vechi sau Dărâmătura. Este o veche bisericuta in piatra daramata cand in urma miscarilor pamantului peretii s-au departat, rezultand prabusirea tavanului. Te poti catara pe stanci, poti admira jilturi largi in piatra, te intrebi apoi pe unde poti cobori inapoi in poteca, admiri peisajele superbe si… la drum!

8. Agatonul Vechi (Dărâmătura) (980 m) – Schitul Agatonul Nou (Bisericuța) (990 m)

nemarcat / 10 minute / 0,1 km / ușor

In curand ne vom opri la Schitul Agatonul Nou sau Bisericuța. Aici este o constructie naturala din piatra daltuita cu 4 incaperi si un beci, din care s-au pastrat acoperisul, podeaua, altarul si o chilie. Sunt si cateva inscriptii in limba slavona care pomenesc intre altele numele lui Neagoe Basarab si al arhiepiscopului de Buzau si al monahului Agaton, dupa care si-a luat numele si care a locuit aici in secolul al XVI-lea. Sub biserica se afla un beci cu rol de ascunzatoare asemuit bineinteles cu comori ascunse, iar in lateral este construit un tobogan din piatra. Citim in acest sens relatarea lui Aricescu:

9. Schitul Agatonul Nou (Bisericuța) (990 m) – Crucea Spătarului (Crucea lui Agaton) (1.050 m)

nemarcat / 15 minute / 0,3 km / mediu

Pentru ca nu am urcat destul, vom continua pe poteca din padure pana intr-un varf. Din nou bălăurim, dar găsim drumul. Suntem la altitudinea de doar 1.050 metri, in locul numit Crucea lui Agaton sau Crucea Spătarului, atestata documentar in anul 1524. Crucea este una masiva, din piatra fosilifera de Ciuta. Dimensiunea ei originala atingea 2 metri inaltime. Este deteriorata in partea superioara si putin pe brate. Are ca motiv cercul sau soarele si o inscriptie ilizibila se pare in limba slavona.

Legenda spune ca spatarul Cristea a scapat de turci refugiindu-se aici cu familia si avutul, salvandu-le de inamic. Ca recunostinta a adus crucea cu 12 bivoli. Bineinteles ca nici pana asatzi nu s-a gasit comoara, asa ca aviz amatorilor! Sau profesionistilor! DE aici se mai poate continua câteva minute în coborîre până la un punct de belvedere, vârful Țurțudui (1.030 m), de unde se vede vârful Penteleu (1.772 m).

10. Crucea Spătarului (Crucea lui Agaton) (1.050 m) – Lacul Tâlharilor (Hânsaru) – Ansamblul rupestru Aluniș (670 m)

nemarcat / 2 ore / 6 km / mediu

De la cruce, ne întoarcem pușin și schimbam directia uțor dreapta printr-o padure foarte deasa, un hatis de crengi prin care poti rataci usor poteca. Marcaje zero, ca mai toata ziua. Întâlnim menta salbatica. Padurea de fag se transforma intr-una de mesteacan. Mergem mai mult din inertie cu mare atenție totuși unde pășim pentru că un covor gros de frunze ascunde poteca și alte surprize. Am depasit punctul acela critic. Aici trebuie urmărită harta cu atenție. Am ajuns la Lacul Tâlharilor sau Lacul Hânsarub. Aici întâlnim un marcaj bandă galbenă, care mai rău ne-a derutat, pentru că am ratat Piatra Ingăurită care este o asezare scobita in stanca a carei vechime pare a fi tocmai in secolele III–IV. A fost locuinta, a fost adapost din calea invadatorilor. Functia ei religioasa se recunoaste dupa altar. Din nou orientat pe Nord. Legendele amintesc de tuneluri subterane care duc pana la Targoviste (!) si de adaposturi subterane. Din nou fascineaza deschiderea larga si peretii boltiti sapati in stanca si scrijeliti. In interior cateva icoane. Crucea de Malta sta marturie si aici.

După ce am bălăurit bine și fără succes de data aceasta după Piatra Îngăurită, am revenit în drumul principal și am început coborîrea, după hartă, spre Aluniș. Am închis drumeția în buclă pe ulița înevcinată cu cea pe care începusem traseul.