Circuitul Scărița Belioara, Muntele Mare

1. Izvorul Belioarei (730 m) – ramificatie (840 m, punct 2 pe hartă)

30 minute / circa 1 km / ușor / punct roșu

Intersecția de la start, cu marcaje punct roșu, ne informează că parcurgerea circuitului marcat durează 4-5 ore indiferent de sensul de parcurs. Majoritatea abordează urcă prin stânga. Datorită faptului că ne-am propus să includem Coșul Boului în traseu, a fost mai înțelept că am pornit prin dreapta. Drumul forestier este de fapt o vale seacă ce urcă lin prin pădure. Din când în când admirăm abruptul de calcar al Scăriței. Urmărim cu atenție unde poteca marcată cotește în unghi de 90 de grade la dreapta, pentru că de acolo noi trebuie să continuăm drept înainte, pe valea seacă. Acela este punctul 2 de pe hartă.

2. Ramificatie (840 m, punct 2 pe hartă) – Grota Coșul Boului (1.230 m) – ramificație (1.100 m, punct 4 pe hartă) 

2-2,5 ore / circa 2 km / foarte dificil / nemarcat

Continuă, în urcare lină, pe valea seacă, până la cota 1.070. Aici vedem pe stânga o adunătură de bușteni și o panglică roșie. Este locul care nu trebuie ratat pentru a ne abate spre grota Coșul Boului. Urcăm repede și ieșim deasupra pădurii, întrăo zonă abruptă și stâncoasă. Fiți atenți să nu ratați orientarea după panglicile roșii, dublate de câteva momâi de pietre. Noi am ieșit prea în dreapta și am dat de o față stâncoasă, netedeă și înclinată, a cărei traversare a fost foarte dificilă. Am prins poteca nemarcată puâin mai sus și am continuat să urcăm abrupt având în fața ochilor permanent grota.

Grota Coșul Boului are o deschidere mare, de 60 metri, și tavanul prăbușit, astfel că permite realizarea unor fotografii și filmări spectaculoase. Se poate coborî și prin tavanul grotei în rapel, pentru alpiniștii cu experiență și echipament. Din gura grotei se văd superb vârfuri din Munții Trascău. Am luat o pauză binemeritată aici.

La coborîre am urmat cu atenție poteca abruptă și nu am mai greșit-o până am ajuns în valea seacă, la bușteni. Am continuat pe valea seacă, lată, 200 metri, în urcuș, până într-o poiană cu o intersecție de trasee, inclusiv circuitul standard punct roșu.

3. Ramificatie (1.100 m, punct 4 pe hartă) – sub Vârful Scărița (1.384 m, punct 7) – sub Vârful Belioara (1.350 m, punct 8)

1,5-2 h / circa 2 km / mediu / punct roșu

Urcăm pe punct roșu prin pădure, la unmoment dat este un pasaj mai pietros, apoi ieșim într-o zonă cu belvedere spre Valea Pociovaliștei și Valea Poșăgii, unde ne odihnim. Practic suntem în creastă. Întâlnim gențiene înflorite și tufe de rhododendron. Poteca ține de acum muchia crestei, apropiindu-se în câteva rânduri de abrupt. Alternează zona împădurită și despădurită. Trecem pe sub vârful Scărița, admirăm Colțul lui Bleanț și deviem din creastă spre sud pentru un alt punct superb de belvedere, loc de poze și de odihnă. Se văd Munții Trascăului și văile Belioarei și Poșăgii.

4. Sub Vârful Belioara (1.350 m, punct 8) – Șesul Craiului – ramificație (1.280 m, punct 10)

30 minute / circa 1,5 km / ușor / punct roșu

Revenim în poteca de creastă, care coboară ușor prin Șesul Craiului. Către dreapta vedem Muntele Băișorii. Într-o șa, este altă ramificație de trasee, de unde noi vom coti stțnga, în unghi ascuți, pe același punct roșu.

5. Ramificație (1.280 m, punct 10) – Izvorul La Măteoaie (1,240 m, punctul 11) – La Stânci – Izvorul Belioarei (730 m)

2 ore / circa 3 km / mediu-dificil / punct roșu

Începem coborîrea, traversăm o pădure, și ieșim în poiana de la Izvorul La Măteoaie. Aici ne bucurăm din nou de imaginea abruptului. Revenim în pădure și mai ieșim o dată din ea. Urmează alt pasaj dificil, în care coborîm o zonă stâncoasă, unde ne căutăm cu atenție prizele. Suntem La Stânci. Mai târziu când facem alt popas, realizăm ce abrupt am coborît. De aici coborîrea nu mai ridică probleme, punctul roșu de ghidează către capătul traseului.