Circuitul Cetatea Rădesei, Munții Apuseni

1. Șesul Padiș (1240 m) – Măgura Vânătă – Poiana Vărășoaia (1320 m) – ramificație

distanta 3,2 km / durata 60 minute / ușor / bandă roșie

Din Șesul Padiș urmăm drumul forestier spre Poiana Vărășoaia. Acesta are în ordine următoarele bifurcații; bandă albastră spre dreapta spre Padiș, punct roșu spre stânga spre Șura Boghii, triunghi galben spre dreapta spre Măgura Vânătă și Padiș (în punctul numit Măgura Vânătă). Pe partea stângă vom avea și Tăul Vărășoaia, iar către capătul Poienii Vărășoaia pe care o străbatem în tot acest timp este locul numit La Groapă unde se văd alte fenomene carstice precum doline și lapiezuri. După 1 oră ajungem la o ramificație bine semnalizată. Suntem în punctul 6 de pe hartă. Acest segment de drum se poate parcurge și cu mașina. Pe ambele părți ale drumului întâșnim case izolate, adăposturi și stâne.

2. Ramificație – Peștera Cetatea Rădesei (1300 m) – Poiana Rădesei (1230 m)

distanta 1,2 km / durata 30-60 minute / dificil / punct roșu

De la bifurcație continuă, tot înainte, dar schimbăm marcajul, trecem pe punct roșu. Toate celelalte marcaje duc spre stânga. Începem să coborîm printr-o pădure rară spre firul pârâului Rădeasa. Admiră, ghiocei. brândușe și petece de zăpadă. Până la intrarea în peșteră traseul este ușor. Recomand intrarea chiar pe firul apei, nu pe poteca cu lanțuri care coboară pe o stâncă.

Suntem în punctul 8, la Poarta lui Babilon. Facem poza de grup și începem aventura. Peștera este una activă, iar poteca marcată o traversează. Întâlnim diferite obstacole care trebuie depășite cu atenție. Mă refer la 2 descățărări și o cățărare de stâncă, toate 3 verticale și un pasaj tip canion, toate amenajate cu lanțuri de siguranță. Peștera are mai multe hornuri naturale prin care pătrunde pe alocuri lumina. Urcarea și coborîrea bolovanului mare se poate ocoli prin apă atunci când debitul pârâului este mic. Este porșiunea cea mai spectaculoasă a traseului nostru. Traversarea Peșterii Cetatea Rădesei rămâne unul din traseele mele de suflet.

Ieșim din peșteră prin punctul 9, trecem de confluența pâraielor Rădeasa și Feredeului și imediat poposim în Poiana Rădesei (punctul 10).

3. Poiana Rădesei (1230 m) – versantul drept al circuitului Someșului Cald – Poiana Rădesei (1230 m)

distanta 2,3 km / durata 60-90 minute / mediu / punct roșu

În Poiana Rădesei converg 2 circuite spectaculoase, cel al Cetății Rădesei și cel al Cheilor Someșului Cald. Cheile pot fi parcurse pe proprie răspundere și pe firul apei, care în mai multe porțiuni înseamnă prin apă, dar este recomandat numai celor cu experiență, pe vreme uscată, caldă și debit mic al apei.

Noi vom urma săgețile care ne îndrumă spre flancul drept al versanilor abrupți ai cheilor. Urcăm printr-o pădure destul de rară, dar cu foarte muși copaci doborâți de o furtună. Trecem pârâul Moloch și ajungem într-un punct de belvedere care are în fața noastră Peretele Cuciulatei de pe versanul stâng al cheilor. Aici în punctul 12 luăm pauză de gustare. Nu popsim mult pentru că un nor foarte urât s-a apropiat de noi și scapă din el și stropi răzleți de ploaie. În continuare poteca coboară abrupt prin pădure, pe teren instabil. În zona nu sunt cabluri de oțel de care să te ajuți și nici prea multă vegetație de care să te agăți. Este locul unde hotărăsc să ne întoarcem pe același drum până în Poiana Rădesei, având în vedere și amenințarea norului negru. Până la urmă a plouat foarte slab, dar prudența nu strică.

4. Poiana Rădesei (1230 m) –  – deasupra Peșterii Cetatea Rădesei – ramificație Poiana Vărășoaia (1320 m)

distanta 1,5 km / durata 45 minute / dificil / punct roșu, nemarcat, punct roșu

Revenim spre ieșirea din Peștera Cetatea Rădesei, puțin în amonte de confluența pâraielor. Aici începe bucla circuitului Cetatea Rădesei, care va trece pe deasupra peșterii. Prima parte este o urcare asigurată pe stâncă, care necesită prudență. Odată ajunși sus, poteca șerpuiește pe coama de munet sub care este peștera și trece pe lângă 2 guri verticale (hornuri) ale acesteia. La un moment dat o poteca nemarcată merge spre stânga în semicerc și ajunge într-un punct de unde se vede portalul intrării principale a peșterii. Revenim în poteca marcată și apoi coborîm pe aceasta până lângă intrare unde se închide bucla. Urmează un segment de traseu comun cu cel de la dus până la ramificația din capătul Poienii Vărășoaia.

5. Ramificație – Tăul Vărășoaia (1260 m) – Peștera Padiș (1270 m) – Șesul Padiș (1240 m)

distanta 3,2 km / durata 60 minute / ușor / bandă roșie, nemarcat

Ca să variem puțin traseul față de cel de dimineață, am mers parțial pe un drum lat, nemarcat, paralel cu drumul forestier, care trece chiar pe malul Tăului Vărășoaia. De aici vom scurta, tot pe drum nemarcat, pe lângă alt tău mai mic, spre dumul care duce prin poieni largi și și primitoare, apoi prin culoare largi prin pădure până la Peștera Padiș. Peștera este greu accesibilă și nu am încercat să o vizităm mai ales că la intrare era încă un petec mare de zăpadă.

Coborîm lin pe culoarul din pădure până ieșim în Șesul Padiș, unde trecem prin alte 3 tăuri (lacuri mici) pentru a închide acest traseu minunat.