Adresa: Strada Izvor Nr. 2-4, Sector 5, București, în zona centrală a capitalei României, pe Dealul Arsenalului.
La Casa Poporului se poate ajunge cu metroul liniilor M1 și M3 până la stația Izvor și apoi se traversează Parcul Izvor și după 700 metri vă veți găsi la intrarea din strada Izvor, cea dedicată vizitării Palatului de către public. Dacă veniți cu mașina sau autocarul, parcarea, care este gratuită, dar deseori neîncăpătoare, se găsește pe strada Izvor la intersecție cu strada Hașdeu, la 500 metri de intrare. Fața Palatului este spre Piața Constituției, pe Bulevardul Libertății, chiar la intersecție cu Bulevardul Unirii, unde sunt amplasate Fântânile Anotimpurilor, care conduc până în Piața Unirii. De aici sunt 750 metri până la intrarea vizitatorilor.
Practic fata principala si cele 2 fete laterale ale Casei Poporului se gasesc pe 3 artere importante: strada Izvor la vest, bulevardul Libertatii la est si calea 13 Septembrie la sud.
Coordonate: 44.4275°N 26.0875°E
Pentru vizitarea acestui muzeu, caci putem sa il numim si asa, trebuie sa faceti o programare. Sunt posibile numai ture ghidate in grupuri organizate. La data vizitei noastre erau planificate multe ture cu ghid vorbitor de limba engleza si o tura cu ghid vorbitor de limba romana. Stiu insa ca se poate asigura ghidaj si in alte limbi, dar trebuie sa va interesati.
La punctul de intrare trebuie sa va prezentati cu 10 minute inaintea orei programate. Se trece prin control security check ca la aeroport. Pe perioada vizitei, adultii vor purta un batch primit de la security, pe care il predau la plecare.
Tura standard dureaza circa 1 ora timp efectiv de vizitare. Exista si alte ture mai lungi, dar pentru acestea trebuie de asemenea sa va documentati in prealabil.
Arhitecta-șefă a fost Anca Petrescu în vârsta de numai 28 ani când a câștigat concursul pentru mega proiectul Casa Poporului (Palatul Parlamentului de astăzi). A lucrat cu 700 arhitecți. Arhitectura construcției este una realist socialistă. Casa Poporului făcea parte dintr-un proiect mai larg de reconstruire a Bucureștiului, care cuprindea Ministerul Apărării Naționale, Casa Radio (și astăzi neterminată), Hotelul Marriott, Casa Academiei Române, Parcul Izvor și Bd. Unirii, pe atunci numit bd. Victoria Socialismului (bulevardul cu fântâni), unde aveau să fie sediile ministerelor și resedintele acoliților lui Ceaușescu.
Au participat la lucrările de construire 20.000 muncitori și 5.000 soldați. Din păcate datorita condițiilor grele de lucru au existat și victime, al căror număr nu este cunoscut, acesta fiind un subiect tabu al regimului comunist. Pentru acest monstru arhitectural au fost demolați de planurile lui Ceaușescu 7 kmp de zone locuite. Au fost strămutați 40.000 oameni, majoritatea din fostul Cartier Uranus, au dispărut clădiri emblematice precum Mânăstirea Văcărești, Spitalul Brâncovenesc, Arhivele Naționale, Stadionul Republicii cu 50.000 locuri, al doilea cel mai mare stadion de atunci al Romaniei, astăzi parcare subterană pentru Palatul Parlamentului. Câteva date despre construcție: suprafața la sol este 66.000 mp, suprafața desfășurată 330.000 mp, înălțimea 86 m suprateran și 92 m subteran, Clădirea are circa 1.000 încăperi, din care 440 birouri, 30 săli, 4 restaurante, 3 biblioteci, 2 parcări subterane și 1 sală de concerte. Are 9 etaje la suprafață și 9 în subsol, volumul este cu 2% mai mare decât al Piramidei Keops din Egipt. A costat 4 miliarde euro, deși initial costul acesteia fusese estimat la jumătate din această valoare. Ridicarea Casei Poporului a fost începută în anul 1980 și terminată în anul 1997. Inaugurarea s-a făcut în anul 1994, dar a fost deschisă publicului larg abia în anul 1997.
Astăzi este utilizată ca și Clădire Administrativă a Palatul Parlamentului, de unde și actuala denumire. O altă întrebuințare a spațiilor Casei Poporului este pentru recepții, expoziții și evenimente.
Conform World Records Academy este a 3-a cea mai mare clădire administrativă ca suprafață din lume, cea mai scumpă clădire administrativă și cea mai grea clădire din lume. Palatul a fost construit la ordinul dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu pentru a își demonstra dorințele megalomanice, cultul personalității și, pe scurt, puterea. Dorința lui Ceaușescu a fost să folosească numai materiale autohtone la construcția edificiului, ceea ce s-a respectat cu excepția a două uși din palat, donate de președintele nord-corean.
S-au folosit: 1.000.000 mc marmură, 5.500 t ciment, 7.000 t oțel, 2.000.000 t nisip, 1.000 t bazalt, 900.000 mc esențe de lemn, 3.500 t cristal, 200.000 mc sticlă, 15.000 candelabre, 220.000 mp covoare, 3.500 mp piele. No more comment.
După cutremurul devastator din 4.03.1977, președintele R.S.România, Nicolae Ceaușescu, a hotărât să lase o puternică amprentă socialistă asupra capitalei țării, Bucuresti, prin arhitectură, atât prin blocurile tip care se regăsesc în toate orașele țării cât și prin această construcție megalomanică, în proporție de 70% neutilizată. Mulți consideră această clădire un kitsch.
Casa Poporului
Casa Poporului
După instructajul primit de la ghid, suntem, conduși în Sala Personalităților, unde primim informațiile de mai sus. În această sală sunt expuse busturile mai multor figuri istorice române: Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare, Tudor Vladimirescu, Alexandru Ioan Cuza.
Vom merge în sala următoare, ca mai târziu să ne întoarcem prin aceeași Sala Personalităților în ruta noastră prin palat. Aflăm și despre Sabin Balașa, pictorul de casă al familiei Ceaușescu. Câteva opere ale acestuia sunt expuse în această sală.
Tudor Vladimirescu
Sala Personalităților
Operele pictorului S. Balașa
Operele pictorului S. Balașa
Alexandru Ioan Cuza
Ștefan cel Mare
Mihai Viteazul
Urcăm pe scări la alt etaj și vizităm Sala C. A. Rosetti. Aceasta este de fapt sala de spectacole a palatului, care găzduiește concerte de muzică, spectacole de teatru și conferințe. Are o capacitate de 600 de locuri și o suprafață de 1.420 mp. Aici se întâlnesc elemente arhitecturale ale stilului cubist. Culoarea dominantă este ocru-auriu. Sala este lambrisată. În centrul tavanului este agățat cel mai mare candelabru din palat. Pentru curățarea sau mentenanța acestuia 4 lucrători au acces de la etajul superior, prin tavan, întrând efectiv în candelabru.
Ajungem într-un hol imens, grandios. Ușile din capetele acestei sali sunt din două esențe de lemn, din care unul de cireș.
Sala C. A. Rosetti
Sala C. A. Rosetti
Hol
Ușă
Ușă
Urmează Sala Nicolae Iorga. Are pardoseală și coloane de marmură și o suprafață de 378 mp. Este echipată cu sisteme audo video și de traducere simultană în 6 limbi și se pretează pentru conferințe, având o capacitate de 150 locuri.
Revenim în holul imens unde în pardoseală sunt reprezentate niște figuri, care nu sunt altceva decât harti ale clădirii.
Sala N. Iorga
Sala N. Iorga
harta
Urmează Sala Nicolae Bălcescu. Are de asemenea padoseală și coloane din marmură, inclusiv marmură roz. Poate primi 150 de persoane în regim de auditorium. Întrucât nu are ferestre și Ceausescu nu avea încredere în sistemele de aer condiționat, între elementele decorative din tavan sunt prevăzute spații goale care asigură ventilarea naturală a incăperii.
Sala N. Bălcescu
Sala N. Bălcescu
Sala N. Bălcescu
Sala N. Bălcescu
Ajungem în holul mare, care corespunde intrării principale. Abia aici se consideră a fi etajul parter, deși de la intrare noi am urcat câteva etaje. Locul se numește Galeria de Onoare și Holul Intrarii Oficiale.
De o parte și de alta a acestui superb hol sunt scările monumentale din marmură, loc potrivit pentru poze. Între etaje, în dreptul scărilor se găsesc cele mai mari și mai grele perdele, acestea cântărind 2 tone.
Traversăm o altă sală cu un covor românesc imens, care a fost asamblat la fața locului datorită dimensiunilor sale.
Galeria de onoare
Perdeaua de 2 tone
Scările monumentale
Holul intrării oficiale
covor
Accesăm Sala Take Ionescu. Aceasta are 924 mp, pardoseală și coloane din marmură. Poate fi utilizată pentru expoziții și recepții cu până la 400 invitați. Elementele decorative din tavan sunt acoperite cu foiță din aur.
Sala Take Ionescu
Sala Take Ionescu
O sală emblematică din Casa Poporului este Sala Unirii. Imensă, cu cei 2.226 mp ai săi, cu coloane mari din marmură, se întrebuințează pentru recepții mari având o capacitate de 1.000 locuri. Altă destinație a sa este ca spațiu expozițional. Tavanul este din sticlă, iar ornamentele sunt aurite.
Sala Unirii
Sala Unirii
Sala Unirii
Sala Unirii
Sala Alexandru Ioan Cuza, amenajată cu fotolii pentru auditorium de 800 – 1.200 persoane, este întinsă, având o suprafață de 1.820 mp, cu pardoseală și coloane din marmură, acoperită cu covoare, tavan cu luminatoare din sticlă și foițe de aur aplicate pe multe elemente.
Sala A. I. Cuza
Sala A. I. Cuza
Vizita se încheie cu o vedere spre balconul din fața Casei Poporului dinspre Piața Constituției, cu o vedere superbă spre bulevardul cu fântâni.
Balconul
Mai există și alte săli importante în palat, a căror vizitare nu a fost inclusă în turul standard precum Sala Drepturilor Omului, Sala Ion I. C. Brătianu. Am vizitat doar 7% din suprafața palatului în ora petrecută aici!
Casa Poporului
Casa Poporului
La multi ani!
Am vizitat acest muzeu împreună cu fiica mea, Denisa (12), și m-a bucurat cât de mult i-a plăcut.
Da! Deși Palatul Parlamentului / Casa Poporului este un obiectiv contestat al Bucureștiului datorită faptului că reprezintă o realizare a epocii comuniste și a legării acestui proiect de numele lui Ceaușescu, eu consider că nu trebuie să ștergem urmele istoriei și să îl recunoaștem ca un obiectiv turistic major al României și să ne bucurăm că foarte mulți turiști străini și români îl vizitează zilnic.
Numai bine!
Pași:
