1. Muzeul Lottehaus
Daca platiti biletul de intrare primiti un fel de receptor de telefon urias, model secolul XX, cu niste butoane si o fituica cu niste coduri de tastat in anumite puncte ale traseului de vizitat. Atunci receptorul va vorbi cu tine si tu il vei asculta sa afli ce vizitezi. In limba lui Goethe si a lui Lotte. Totul incepe cu o explicatie despre superba casa veche pe care o vom vizita. Si trecem din camera in camera, la parter si la etaj. Mai exista ceva si mai sus de etaj, dar accesul vizitatorilor este acolo interzis.
In muzeu se gasesc obiecte, tablouri si fotografii care au apartinut familiei Buff. Mobilierul este din secolul XVIII. Cateva camere prezinta expusa opera scrisa a lui Goethe. Mai gasim si foarte multe editii tiparite ale operei Werther, care desi fara FB si whatsup a captat un succes international rasunator cu raspindere imediata, ceva care astazi s-ar numi viral. Si exemplarul original este expus. De altfel raspinderea aceasta s-a numit la vremea aceea “febra Werther”.
Un ceas vechi, dulapuri imense si masive, pat de domnisoara, imitatii de rochite ale vremii (chiar misto), decorul casetat, bucataria, o soba veche, un pian al Charlottei Kestner, un tablou pastel care o infatiseaza pe Lotte a noastra, o imagine cu Lotte la pian, pupitrul ei de atunci, chiar si o suvita din parul ei veti intalni la Lottehaus. Imaginile sunt mai graitoare despre ce puteti vizita, dar daca vreti sa vedeti tot si sa auziti toata povestea mergeti la Lottehaus! Sa stiti ca Lotte nu s-a maritat cu Goethe pentru ca era promisa lui Kestner. Hai ca divulg prea mult……
Am remarcat excelenta organizare de la muzeu. In afara de ghidul ala din telefon, mai exista un german, fost croat, care se baga in seama si mai spune si el cate o informatie in plus, dar si foarte multe grupri organizate cu ghizi trec pe acolo.