1. Plajele și marea
Skala Potamia este o statiune linistita. Dis-de-dimineata vezi turisti – fotografi insirati pe malul marii sa fotografieze, sa filmeze rasaritul de soare. Este intr-adevar fascinant! Imi pare rau ca nu sunt un as in ale fotografiei sa va pot convinge doar din imagini. Apoi, la ora trezirii obisnuite, ceva miscare prin market-uri si prin curtile studio-urilor cand lumea isi pregateste micul dejun, cafeluta etc. Sunt si hoteluri, dar acestea nu au fost tinta noastra, asa ca sarim peste. Apoi incep a se umple plajele. Toate plajele amenajate au sezlonguri si umbrelute. Daca unele mici fasii de plaja sunt ale unor hoteluri, altele sunt ale unor taverne sau baruri. Astfel rezulta o combinatie interesanta. Nu stiu daca asa este si in varf de sezon, dar va spun cum am gasit noi afacerea cu sezlongurile. In cele 6 zile de plaja, am fost de 3 ori intr-un loc, de alte 3 ori pe alta plaja, ambele catre extremitatea sudica a statiunii, aproape de port, unde plaja se si lateste. Plajele nu au nume. Sezlongurile nu au tarife de inchiriat!!! Aveau in schimb „”o invitatie”” sa consumi ceva de la taverna sau barul x sau y. In fiecare zi am luat cate ceva, la inceput mai timid, apoi am prins curaj. De ce am prins curaj la comenzi? Doua raspunsuri contradictorii oarecum, dar ambele corecte:
-de trei ori NU ne-a cerut nimeni bani nici cand ne-am asezat pe sezlonguri, nici cand am comandat bauturile, nici cand ni s-au adus, nici mai tarziu
Pe plaje mai trecea o asiatica uscativa care oferea masaje, un grec cu niste gogosi mari, si un african cu niste moate sau sireturi care nu stiu ce simbolizau si la ce foloseau si nici ca ma interesa.
In tot acest perimetru sudic al plajelor, am intalnit un nisip extrafin si apa mica la mal pe o distanta de vreo 50 metri, ideal pentru familii cu copii mici si tati ca mine.
In lungul plajelor de nisip era amenajat un drum preponderent neasfaltat, paralel cu marea, in lungul caruia se insirau tavernele grecesti, barurile, mini-hotelurile.








