Ghid turistic Manisa, Turcia

1. Muzeul de Istorie Medicală

În limba turcă se numește Manisa Celal Bayar Üniversitesi Ayşe Hafsa Sultan Tıp Tarihi Müzesi.

Acest muzeu, mai putin cunoscut, este administrat de Universitatea de Stat din Manisa si poarta numele Ayşe Hafsa Sultan. Hai ca am explicat lunga denumire din limba turca destul de bine.

Poate fi vizitat zilnic gratuit intre orele 9 – 17 la adresa: Mimar Sinan, 25023, Sk. No. 1, 45010 Sehzadeler / Manisa

Puteti ajunge aici urmand vechea strada comerciala a orasului, o artera principala cu sens unic, numita Izmir Cd., pana in dreptul moscheii celei mai mari din oras, unde este si un mic parc si acest muzeu.

Muzeul are o arhitectura care atrage privirea cu un zid din caramida in care sunt intercalate bucati mari de piatra. Deasupra acoperisului din tigla al acestui zid ca de mini-fortareata este o curte interioara cu o fantana, cateva mese si mai multe camere oranduite de-a lungul zidului, acoperite la randul lor cu tigla, cu acoperisul insa individual, hexagonal si inaltat fata de zid.

Istoria Manisei relateaza ca aici se celebreaza anual Pasta Mesir de aproape 5 secole, aceasta fiind una dintre cele mai longevive sarbatoriri care au razbit in timp pana astazi. Ayse Hafsa Sultan (sec XV), mama lui Suleiman Magnificul, s-a asezat la Manisa dupa ce fiul sau a devenit print (nu stiu daca traduc corect rangul). Aceasta a avut mari contributii asupra vietii orasului si a locuitorilor sai. Astfel s-au construit Moscheea si intreg compelxul adiacent care cuprinde scoala, hamam-ul, splitalul si altele, finalizate de Suleiman dupa moartea mamei sale. Spitalul a fost loc de tratare pentru barbati si femei, pentru bogati si saraci, pentru musulmani sau alti etnici. Spitalul a fost unul cu posibilitati, dotat bine pentru acele timpuri, insusi Ayse Hafsa avand o functie importanta, dupa medicul sef.

Aici s-a produs celebra Pasta Mesir, un fel de marca inregistrata Manisa. Medicul Merkez Efendi (sec XVI) a ”inventat-o” pisand si amestecand 41 de plante medicinale precum scortisoara, piper, cuisoare, chimen etc. Miraculoasa pasta, insotita de rugaciuni, a dat roade si sultanul a ordonat sa se distribuie masei largi de oameni. PASTA MESIR folosea la intarirea sistemul imunitar si era administrata in sezonul racelilor.

Spitalul Hafsa Sultan a fost unul polivalent care trata boli, epidemii, rani. Datorita reducerii resurselor sale financiare in secolul al XX-lea, acesta si-a restrans activitatea ramanand sa trateze bolnavii mintali si saracii, asa fiind cunoscut si in prezent.

Muzeul de astazi te conduce prin mai multe incaperi, in fiecare fiind prezentata cate o ”tema medicala” si prezinta instrumentar medical folosit in secolele trecute. Un muzeu micutz, care mi-a placut, se viziteaza in 15 – 45 minute. Pacat ca nu are ghid sau un prezentare la casti.

2. Sultan Parki

Muzeul de Istorie Medicala, inainte prezentat, se afla de fapt in parculetzul de langa mult mai cunoscuta Sultan Mosque.

Parcul se numeste Sultan Parki, este deschis permanent gratuit accesului public si se gaseste la adresa: Mimar Sinan, 45010 Sehzadeler / Manisa, Turcia

Este un parc mic, cu cateva alei, care il traverseaza in diagonala sau pe alte directii. Are cateva bancutze, dar trebuie sa spun ca eu l-am gasit murdar si neprimitor pentru un popas. Este mai degraba un loc de trecere cu mai mult verde decat o strada asflatata aglomerata. Aleile sunt pavate cu piatra. In parc sunt plantati palmieri mai pitici sau mai inalti, dar si copaci care nu stiu sa ii identific. Unul din acestia avea simultan flori si fructe.

By the way, si a propos de lipsa curateniei, in Manisa veti intalni foarte multi caini si multe pisici pe strada. Sunt in general animale ingrijite de stapanii din casele in fata carora stau in strada, fie particulari sau magazine, firme, spalatorii. Mi-a amintit o clipa de cainii de pe strazile Bucurestiului, dar am realizat repede ca nu sunt vagabonzi.

3. Moscheea Sultan (Sultan Camii)

Sultan Camii, in turca, sau Sultan Mosque, in engleza, este in fapt singurul obiectiv turistic pe care l-am gasit din mai multe surse de informare.

Moscheea este deschisa permanent, se vizteaza fara taxa de intrare, dar cu respectarea regulii descaltarii, pe care o cunoasteti si din alte edificii religioase similare. Moscheea Sultan face parte dintr-un complex religios. A fost ridicata in secolul al XVI-lea de Hafsa Sultan, sotia lui Sultan Selim I si mama lui Suleiman Magnificul. Complexul cuprinde moscheea, madrasa, spitalul, scoala, baia turceasca. Intrarea in curtea moscheii se face dinspre lateral printr-o poarta arcada in zid.

In fata moscheii celebrul amplasament cu robinete unde te poti spala pe picioare. Din fata privita are cinci arcade pe piloni care acopera un spatiu semideschis precum un mare pridvor.

Foarte spatioasa la interior si luminata cu un candelabru mare destul de coborit, adica agatat la vreo 3 metri deasupra podelei desi inaltimea moscheii este considserabila, vreo 15 – 20 metri, apreciez eu. Pe o latura a incaperii am admirat o pendula veche. Are un etaj si o scara care conduce intr-acolo, acum blocata, probabil locul unde aveau acces femeile. Corpul principal al moscheii este oarecum de forma patrata si este flancat de doua minarete.

Adresa: Mimar Sinan, Izmir Cd. No. 38, 45010 Manisa Merkez

4. Ataturk Kent Parki

Adresa parcului este: Atatuerk Kent Park, Guezelyurt, 45030 Manisa Merkez / Manisa. Parcul este situat de o parte si de alta a bulevardului Suermen Cd, aflat in continuarea 19 Mayis Blvd.

Parcul are cate o reclama cu numele parcului pe fiecare dintre trotuare, la fiecare din cele 2 intrari din bulevard, cu litere cat gardul. Cele doua semiparcuri au nume de flori – Magnolia si Lalele. Ambele parti ale parcului sunt strabatute de un parau artificial care la capete formeaza acte un lac. Albia paraului este amenajata, taluzata cu pietre mari de rau, pe ambele maluri fiind alei. Cateva poduri traverseaza de pe o parte pe alta a raului. Paraul este invadat pur si simplu de rate, gaste si alte pasari din aceleasi neam, sa le zicem verisori mai indepartati. Acestea se balacess, se joaca si ies din apa pe alei asteptamd mancare de la trecatori. Nu puteau lipsi nici florile. In prim plan erau trandafirii. Locurile de joaca sunt impartite pe categorii de varsta. M-a frapat un scaun cu rol de tiroliana, care insa pleca de pe un catarg foarte inalt unde curajosii de peste 11 ani trebuiau sa se urce pentru senzatia coboririi cu aceasta manțocărie.

Am vazut si multe busturi de personalitati si planse care le prezentau. Erau figuri turcesti care au trait in diferite secole, dar despre care nu pot spune mare lucru, caci nu am inteles ce scria pe panourile explicative in limba turca. Am apreciat curatenia din parc si am remarcat ca era plin de sisteme de iluminare. De aceea regret ca nu l-am vizitat seara foarte tarziu, cand cred ca ar fi fost si mai animat, dar mai ales multiplu iluminat, cum l-am vazut ulterior in poze.