4. Conacul Goleștilor (sec. XVII)
Aici se desfășoară partea cea mai consistentă a vizitei. Conacul Goleștilor a fost ridicat în anul 1640 în stilul architectural pre-brâncovenesc de marele vornic Stroe Leurdeanu și de soția lui Visha. Constructor a fost meșterul Stoica. Conacul Goleștilor este singura construcție laică medievală fortificată din țară și este împrejmuit de ziduri înalte din caramidă și turnuri de apărare. Conacul a fost restaurat în anii ’40 și se prezintă într-o stare foarte foarte bună prin comparație cu alte conace din țară. Aici sunt expuse obiecte personale ale familiei Golescu, mobilier de epocă, manuscrise și cărți, majoritatea obiectelor fiind obținute din donații ale descendenților familiei sau altor aparținători.
Conacul este o construcție etajată, are în subsol un beci, o fostă cramă. Am urcat întâi la nivelul ușor înălțat al parterului unde în pridvor este prezentat într-o imagine înrămată arborele genealogic la familiei Golescu, care începe cu pârcălabul Baldovin în anul 1495, stăpânitor al Goleștilor de Muscel și dăinuie peste multe generații până la sfârșitul secolului al XIX-lea, deși mulți mebri ai familiei nu au lăsat urmași.
Se intră întâi într-un hol foarte larg. Aici iese in evidență o scară spiralată din lemn care duce la etaj. Interesante sunt și sobele cu olane văruite în alb, construite în zid între camere si hol, încălzind simultan două spații.
De o parte și de alta a holului sunt mai multe camere, care au căpătat tematici distincte în cadrul muzeului. Astfel vom parcurge pe rând camera de primire a oaspeților, camera de lucru a fraților Golești, camera Zincăi și a lui Dinicu Golescu, camera familiei Davila, sufrageria de iarnă incluzând camera cu tronul și biroul regal, camera orientală. Nu voi descrie în amănunt fiecare dintre acestea. Voi puncta numai că sunt deosebit de interseante și bine prezentate și vă invit să le apreciați în pozele atașate. În mod special mi-a plăcut camera orientală și camera, care găzduiește biroul regelui.