Tre Cime di Lavaredo, Dolomiți, Italia

1. Pe traseul popular

Eu studiasem harta pe mapy.cz si am vazut niste linii punctate, adica poteci nemarcate care se strecoara mai pe la baza turnurilor, ba mai trec si printre ele. Start traseu la inceput pe drumul popular admirand florile de munte. Pe teren, am ochit poteca care corespundea cu planul meu. Am avut sansa de a fi insotit de un camarad de caravana, prieten si montaniard, Ati, asa ca se indeplineau conditiile minimale sa ne putem aventura putin. Dupa ce am parcurs o bucatica de ”boulevard”, inainte de bisericuta exista 2 ramificatii, poteci vizibile care urca spre stanga, spre baza stancilor. Eram la sud de Cima Grande (2999 mdm) si ne apropiam vertiginos de baza lui.

2. Drumul popular – Hornul de sub Cima Grande

La un moment dat urcusul a devenit dificil nu atat din cauza pantei, care oricum crescuse, ci mai ales datorita grohotisului pe care urcam. Perspectiva in jur chiar ne taia respiratia. A fost cum a fost pana am dat de zapada. Poteca intra pe un horn intre Cima Grande (2999 mdm) si vecinul lui Cima Piccola (2857 mdm). Ca sa realizati grandoarea acestor “”cime”” noi eram abia pe la cota 2500.

3. Hornul de sub Cima Grande – sub Cima Piccolissima – Șaua Forcella Lavaredo

Am decis ca este periculos sa urcam hornul cu zapada si am cugetat dupa alternative. Era evident ca nu vom putea incercui cimele pe unde am luat-o intrucat daca intre stanci era zapada, cu siguranta pe fata nordica unde am fi iesit dintre stanci trebuia sa fie si mai multa zapada. Am vazut o poteca tip brana care mergea chiar pe la baza Cima Piccola, partial semnalata si pe harta. Am depasit un mic obstacol, o mica vaiuga, cu ajutor, dar poteca devenea tot mai imaginara, iar pe harta nu mai exista defel. Pana in dreptul ultimului turn Punta di Finda (2789 mdm) am inaintat cu grija pe brana. “Bulevardul”, bisericuta, refugiul se vedeau mai jos sub noi, dar nu puteai cobori asa de-a dreptul caci era abrupt si cu grohotis.

Am remarcat insa o mica creasta care lega Punta di Finda cu Șaua Forcella Lavaredo, trecand pe langa Cima Piccolissima (2699 mdm).

Oare om putea sa facem echilibristica pe acea creasta si sa ne intepam in traseul popular? Am luat-o pe creasta imaginara, si exact ce imi doream mai putin, am dat de un pasaj de descatarare. Eu, cu frica mea de inaltime / de abrupt, ce ma fac? Cum trec eu pe aici? Pe de alta parte aveam in plan in cateva luni sa parcurg creasta Fagarasului, inclusiv celebra Custura Saratii. Pai, atunci ce antrenament mai bun puteam gasi decat depasirea acestui pasaj de descatarare de pe un turnulet de cativa metri inaltime! Hai ca imi tremura tastatura cand imi amintesc! Din nou cu ajutor de la Ati, am facut-o si p-asta!.

4. Șaua Forcella Lavaredo – Rifugio Lavaredo – Rifugio Auronzo

Doamne, ce minunatie de jur imprejur! O data ajunsi in sa, am intalnit zeci de turisti, poate peste o suta chiar pe drumul pe care aveam sa ne intoracem, via scurtatura catre Rifugio Lavaredo, apoi pe “popular” in pas de dans pana la Rifugio Auronzo. Traseul nostru inedit a durat 2 ore si ceva si indiscutabil a fost unul dificil. A fost o tura speciala. Pe acolo am fost! Si am admirat.