Vf. Vânturarița Mare și Buila, Munții Buila-Vânturarița

1. Schitul Pahomie (850 m) – Stâna Ștevioara (1.400 m) – Șaua Ștevioara (1.790 m)

3 – 4 ore / punct albastru / dificil

Start de la Schitul Pahomie pentru grupul nostru numeros de 16 amatori. La cateva sute de metri dupa schit un indicator vizibil marcheaza intrarea propriu-zisa in traseu. Am apreciat ca pe langa durata estimata de 4 ore, se mentioneaza ca este un traseu dificil, abrupt, interzis iarna,

Dupa numai cativa pasi ne impiedicam de un izvor captat, Izvorul Pahomie, reminder de aprovizionare cu apa, mai ales ca eu pana la ieșirea din creasta nu am mai vazut alta sursă de apă, desi ar trebui sa mai fie o optiune langa Stâna Ștevioara.

Urcam destul de serios inca de la inceput, dar la racoarea padurii e o placere. Unii culeg ciuperci, altii plante medicinale, dar toti sufla mai greu si facem mai multe pauze de regrupare.

După 2 ore, aproape de cota 1.400 iesim din padure. In poiana larga ne apare constructia fostei Stâne Ștevioara. De acum soarele ne va zambi direct sau, reformulez, ne va bate in cap. Palariile, bandanele isi indeplinesc rolul. Ca de fiecare data ne bucuram de tot ce traieste in jurul nostru, pentru inceput gandaci si flori. In vale, se vad cateva masini parcate intr-o poiana. Am urcat ceva! Catre dreapta apare inconfunadbil Vârful Ciuha Mare din Munții Cozia, pe care il recunoastem dupa antena din varf. Se văd și culmile din termintia Muntilor Capatanii, dinspre Olanesti. Si hectare intinse de padure la poalele muntilor pana hăt in zare in Subcarpati.

Panta creste din nou, dar faptul ca vedem in dreapta maretia Vârfului Vanturarița Mare ne da putere sa ne apropiem fie si cu pasi mici de el. Marcajul trebuie urmarit cu mare atentie. In curand arata de parca am fi ajuns in creasta. Partial adevarat! In față stânga ni se arata si Vârful Buila, a doua tinta a excursiei. Mai avem putin pana in saua dintre cele doua varfuri amintite, fanioanele acestui masiv.

Chiar a fost un urcus sustinut de 1.000 metri diferenta de nivel, traseu pe care multi prefera sa il coboare. Este evident ca in fata noastra trebuie sa apara Șaua Ștevioara, care marcheaza si intersectia cu traseul de creasta.

2. Șaua Ștevioara (1.790 m) – Vârful Vânturarița Mare (1.885 m)

45 minute / bandă roșie / ușor

Intrucat terenul a devenit si plata si harta mapy ne-a incurajat, am scurtat putin traseul cotind dreapta față pentru a ajunge in bandă roșie, marcajul clasic de creasta. Suntem in creasta. Am mers foarte bine dupa stana. 3 ore in loc de 4 cat scria pe indicatorul de jos.

De langa Șaua Ștevioara, de unde ne-am racordat la banda rosie, s-au deschis orizonturi noi peste … gard, spre culmea principala si lunga a Muntilor Capatanii, din care Buila – Vanturarita face parte. Valea adanca a raului Costesti separa Buila Vanturarita de linia crestei Capatanilor.

De aici de langa sa, se vad foarte clar in stanga Vârful Buila si in dreapta Vârful Vanturarita Mare. De fapt pana la Vanturarita Mare mai este un varf intermdiar dar pe care poteca marcata il lasa in dreapta. Este Vârful Ștevioara (1.835 mdm). Cat am urcat ni s-a parut abrupt, dar sa vedeti ce hau e sub creasta pe partaea cealalta!

Dupa un urcus lejer, ajungem in punctul cel mai inalt din aceasta culme, Vârful Vânturarița Mare.

3. Vârful Vânturarița Mare (1.885 m)

Pe varf citim si celebrul indicator catre Curmatura Oale in continuarea crestei peste Vârful Vioreanu, trecand pe un traseu expus si periculos, intrezis, dar marcat! Din alte surse marcajul este precar, iar orientarea dificila pe buza hăului.

Avem noroc de vreme excelenta si incepem turul de orizont de pe Vârful Vânturarița Mare (1.885 mdm). In dreapta, in zare de tot, cu urme de zapada Muntii Fagaras, mai aproape Muntii Cozia si Muntii Capatanii. In stanga, la orizont Muntii Retezat, si ei cu petece de zapada, si putin mai in fata, parca ar fi la pachet, Muntii Parang, cu petece de nea. In plan apropiat se desfasoara toata culmea Muntilor Capatanii cu varfurile Negovanu, Nedeia, Ursu si mai aproape Govora si Zmeuret. Da, am enumrat varfurile din Capatanii si nu le-am onorat cu prezenta pe cele departate care deapsesc si 2.500 mdm, dar despre ele vom tot povesti anul acesta.

Un moment de odihna .. de 15 minute, pe varf, meritam.

4. Vârful Vânturarița Mare (1.885 m) – Șaua Ștevioara (1.790 m) – Vârful Buila (1.849 m)

45 – 60 minute / bandă roșie / ușor spre mediu

Ne despărțim de vârful cel mai înalt al acestor munți, Vârful Vânturarița Mare, cu dorința fermă de a reveni în acest loc.

Am coborit repede in Șaua Ștevioara pe același traseu pe care am urcat. Acum trecem chiar pe la punctul unde se intersectează traseele marcate.

Am continuat inainte in urcare usoara, printr-un mic jnepenis, spre Vârful Buila.

5. Vârful Buila (1.849 m)

De pe Vârful Buila avem din nou perspectiva 360 de grade. Mai intai admiram Vârful Vânturarița Mare de pe care tocmai ce am venit. Peisajul care s-a deschis catre partea descendenta a crestei Builei este spectaculos, cu pereti abrupti spre Valea Costesti. Pe o pajiste alpina, situata la adapost mai jos de varf, am facut pauza de masa si de regrupare. Urmează o pauza aproape interminabila de o ora si jumatate la umbra unui nor care ne ferea de insolatie.

6. Vârful Buila (1.849 m) – Curmătura Builei (1.560 m)

45 – 75 minute / bandă roșie / ușor

Hai la vale! Ne urnim greu de pe Vârful Buila. Marcajul bandă roșie apare pe pietre prin iarba. Nu prea ai cum sa gresesti poteca daca e vizibilitate buna, ții creasta usor descendenta. Cadrele din jur sunt faine. Depasim Vârful Albu si incepem o coborire printre niste stancarii spectaculoase, pana in inseuarea adanca numita Curmătura Builei. Apar in șa cele doua refugii, unul dezafectat, altul in stare buna. What a wonderful place!

7. Curmătura Builei (1.560 m)

Facem o noua regrupare in Curmătura Builei. Sa aruncam o privire la Refugiul Curmătura Builei. Dar și la împrejurimi. In continuarea crestei se vede un horn superb, pe care l-am pozat, chiar daca noi nu vom trece pe acolo, dar si cateva varfuri stancoase impresionante. Admiram de la nivelul solului pajistea cu păpădii.

8. Curmătura Builei (1.560 m) – a 2-a ramificație cu punct galben (1.000 m)

1,5 – 2 ore / cruce albastră / mediu

Vom parasi creasta …. Incepem marea coborire din Curmatura Builei de la cota 1.560 pana la sub 1.000. Exista doua variante marcate cruce albastra si punct galben. Cele doua pornesc impreuna, se despart putin mai jos si iar se impreuneaza. Cu harta mapy in mână am scrutat zarea si am inteles chiar reperat calea mai scurta – cea cu punct galben – dar care traverseaza o zona expusa.

Schimbam directia pe care am venit cu 90 grade catre stanga in coborire evidenta in lungul unei vai ce se deschide. Indicatorul ne indica 2 ore pana la Schitul Patrunsa. Ne bucuram de brazii infloriti, dar mai ales de izvorul amenajat, cu apa rece, ce ne iese in cateva minute in cale. Este Izvorul Otărăului. Unii camarazi erau cu rezerva de apa pe “empty”. Sincer nu mi-a placut gustul apei de la acest izvor chiar daca am baut cam 1 litru de apa aici.

Mai jos de izvor unde traversam un fir sec de torent, cele doua trasee se despart, dar locul nu este marcat. Se vede ca o poteca face jumate stanga si urca catre un perete stancos, este cea cu punct galben, iar alta bine marcata cu cruce albastra continua si intra in curand in padure. Atentie la aceasta bifurcatie daca vreti sa optati pentru traseul spectaculos in caz de vreme buna!

Poteca noastra coboara continuu prin padure si nu ridica niciun obstacol. Mai fluier din cand in cand ca asa e prin padure…. Dupa 50 minute iesim intr-o poiana luminoasa, unde ne regrupam, si pozam. Puțin mai jos reintalnim marcajul punct galben.

9. Ramificație (1.000 m) – Schitul Pătrunsa (1.010 m)

15 minute / punct galben / ușor

De la ramificația bine marcată, vom continua pe punct galben, marcaj pe care il vom urma din acest punct catre stanga in unghi ascutit. Suntem deja la cota schitului, dar putin mai acana. Pe o poteca aproape plana ne indreptam prin padure pana la Schitul Patrunsa.

10. Schitul Pătrunsa (1.010 m)

Schitul Patrunsa e o asezare monahala cu multe constructii asezate intr-o poiana. Am facut cunostinta cu mai multi magari. Un loc in care si noi si fluturii ne bucuram de flori…. Am intrat si in biserica ridicata in asa un loc fain si linistit.

11. Schitul Pătrunsa (1.010 m) – Schitul Pahomie (850 m)

1,5 ore / cruce roșie / ușor

Pana la masini urmam la inceput o poteca, mai apoi un drum forestier lat. Mergem aproape 5 km pe marcaj cruce rosie.

Schitul Pahomie – the end of our beautiful tour! Ne luam “La revedere!” de la Buila Vanturarita