Vârful Tâmpa – Brașov, Munții Postăvaru

1. Vârful Tampa (Staţia de coborîre a telecabinei) – Treptele lui Gabony

Am hotarit sa cobor pe varianta mai grea din cele 3 prezentate in articolul anterior (via Saua Tampei, via Drumul Seroentinelor si via Treptele lui Gabony) adica ultima din ele. Durata de coborire este 1 ora pe fiecare din acestea.

Ora 18:00. Marcam intai poza cu releul de langa statia telecabinei.

Trebuie sa urmam marcajul triunghi galben. Poteca trece chiar pe langa constructia releului si coboara cateva trepte de ciment. Vom urma linia crestei, prin padure, pe poteca si in cateva minute mai depasim o antena. Imi place mai mult poteca asta decat drumul lat pe care am urcat. Nadusesc si alerg destul de incet pentru ca sunt multe radacini de copac, unele acoperite cu frunze si alunecoasa din cauza ploii de mai devreme. Nu dupa mult timp se deschid mai multe perspective frumoase catre oras, in unele poieni fiind amenajate si locuri de popas.

Incepem sa simtim panta descendenta a potecii chiar daca nu este inca pronunatata.

2. Treptele lui Gabony – Braşov (staţia de urcare telecabină)

Ora 18:11 – 18:16. Cea mai spectaculoasa este cea numita pe buna dreptate “Treptele lui Gabony”. Sunt realmente trepte de piatra. Pe alocuri poteca este marginita de un parapet metalic de siguranta. Orasul este mai aproape. Acest segment de trepte, cat si o portiune dupa acestea in care poteca traverseaza niste stanci slefuite, a trebuit abordat cu mare grija, practic am mers, nu am mai alergat, ca sa nu alunec. Ultimul tronson a fost din nou de poteca obisnuita de padure, buna de alergat.

Ora 18:24. Am ajuns la intersectia cu triunghi rosu, “Drumul serpentinelor”. Si am urmat acest nou marcaj, caci este o scurtatura care te scoate langa statia de jos a telecabinei.

Ora 18:25. Am ajuns la asfalt, langa cladirea statiei de cabina. Suntem la superbul loc de promenada de sub Tâmpa. De aici am mai alergat putin (600 m) catre oras, pana pe str. Michael Weiss, unde vroiam sa inchid tura. Si pe traseul de coborire am intalnit lume, dar niciunul in creasta, in padure, unde am fluierat din cand in cand sa imi anunt prezenta pentru a nu ma intalni cu ursul.