Vârful La Om, Munții Piatra Craiului

1. Casa Folea (1.200 m) – șaua Joaca (1.445 m) – La Table (1.380 m)

3,7 km / 1 – 1,5 ore / cruce roșie / ușor

Start drumetie de la Casa Folea, cam tarziu recunosc. Am urmat in pas alert drumul marcat cu cruce rosie catre cunoscuta intersectie de trasee de la La Table via Șaua Joaca. Ajungem în punctul La Table după 1,5 ore, marcat pe harta cu 3.

2. La Table (1.380 m) – refugiul Grind (1.620 m)

1,5 km / 1 oră / bandă roșie / mediu

In intersectia de la La Table nu am stat pe ganduri și ne-am incadrat repede pe marcajul banda rosie. Ne aprovizionam de la izvorul amenajat, izvorul Dâmbovicioarei, unde poti face si baie (!) si continuam in urcare. Depasim etajul de jnepeni, castigam ceva altitudine si iesim la golul alpin, unde ne intampina impunatoarea creasta alba si inconfundabila a munților Piatra Craiului.

La 1,5 ore de la pornire, dar în mers rapid, ne găsim la Refugiul Grind pentru 10 minute de pauza si cateva poze cu gentiene de un albastru ireal. Aveau sa fie si ultimele momente cu vizibilitate pe ziua aceasta.

3. Refugiul Grind (1.620 m) – vârful La Om (2.238 m)

1,3 km / 1,5 – 2 ore / bandă roșie / dificil

Serban m-a incurajat ca tragem putin si urcam constant fara pauze ajungem intr-o ora in creasta. Nu am insa conditia fizica pe care o doreste Serban si inevitabil imi mai reglez respiratia in cateva pauze scurte. După 30 minute de la refufiu ajugem la prima formatiune stancoasa din dreapta potecii, de unde se formeaza brâul lui Mărtoiu, reper de retinut. Urcusul este destul de sustinut, dar nu de speriat. Intalnim cateva limbi de zapada, dar poteca le ocolea la limita. Neplacut a fost ca a inceput ploaia si a trebuit sa imbrac poncho-ul. A propos de poncho-ul asta pe care l-am mai folosit in cateva tura, si l-am apreciat atunci, acum am concluzionat ca nu este cea mai practica solutie de protectia la ploaie, intrucat in pasaje mai sustinute de urcare, calci pe el daca nu ti-l ridici. Atingem altitudinea maxima a masivului Piatra Craiului, si a drumetiei noaste. Suntem pe vârful La Om (sau vârful Piscul Baciului). Aici ne-am fi bucurat de maretia peisajului de pe creasta daca vizibilitatea ar fi fost cu noi in drumetie. Poate ca ploaia asta cu ceață si ceva vânt in creasta era comandata pentru mine sa nu se evidentieze răul meu de înălțime.

4. Vârful La Om (2.238 m) – refugiul din șaua Grind (2.167 m) – vârful La Om (2.238 m) – intrare brâu (circa 1.900 m)

2 x 0,4 km + 0,7 km / 2 x 15 min + 15 – 30 min / banda roșie, dublată în creastă de punct roșu / mediu

Pe varf erau 3 grade Celsius, real feel -1. NU era chip sa stai in loc asa ca am luat creasta catre stanga (sudica) pe marcaj punct rosu pana la refugiul din Șaua Grindului (sau refugiul Grind 2), din apropierea caruia coboara unul din cele mai spectaculoase trasee parcurse de mine candva, La Lanțuri. Ne refugiem in adevaratul sens in refugiul din Saua Grindului.

Refugiul La Grind este semisferic și poate gazdui circa 6 persoane. Am mancat 2 sandwichuri, un mar si o ciocolata si m-am intins cateva minute pe spate. Eram ud, murat, inghetat. Eu speram sa ma incalzesc, dar in fapt intrasem in tremurat. Asta nu este un semn bun. Trebuie evitate popasurile care conduc in aceasta stare. Am realizat abia aici ca uitasem pe marginea canapelei de acasa schimburile de haine. Nasol! Trebuia sa ne punem in miscare, nu e de gluma, eram sub risc de hipotermie. Decidem sa schimbam planul de a continua pe Creasta Sudica. A fost o decizie inteleapta si este important pe munte sa stii sa nu te ambitionezi mai mult decat trebuie pentru o idee fixa.
Ne-am intors pana la La Om, de data sta pe o poteca usor pe sub creastra, pe alocuri. De acolo la vale pe unde urcasem pana in punctul de ramificatie cu brâul lui Mărtoiu. Ploaia nu ne-a lasat in pace, perspectiva nu se degaja de nori. Suntem în punctul 9 de pe hartă.

5. Brâul lui Mărtoiu (circa 1.900 m) – valea Vlădușca – poiana Vlădușca (circa 1.300 m)

circa 3 – 4 km / circa  3 ore / nemarcat / dificil

Brâul lui Mărtoiu este un traseu nemarcat, o poteca pe care pe alocuri trebuie sa o ghicesti, sa o cauti, sa mai urci pentru a evita un obstacol sa mai cobori tinandu-te de crengi. Este mai degraba o poteca croita chiar la baza calcarelor din care este alcatuiat creasta si conglomeratele in care acestea sunt parca infipte. Este o poteca pentru capre negre, cu care ne vom si intalni pe traseu si pe care le vom respecta dandu-le prioritate in traversarea unei sistoace situate putin mai sus de poteca noastra. Din respect si din prudenta, ca fetele astea dau drumul la pietre.

Între punctele 9 și 10, segment netrasat pe harta, timp de o ora, poate si mai mult, am balaurit pe brâul lui Mărtoiu. Când ajungem intr-un valcel, de fapt 2, care se uneau apoi intr-o vale, in forma unui Y, valea Vlădușca. Am avut noroc sa nu intalnim zapada sau sa putem ocoli petecele inca netopite. Coborirea pe aceasta vale este o optiune buna chiar daca trebuie sa strabati un grohotis destul de deranjant. Segmentul netrasat pe hartă între punctele 10 -11. Ajungem jos, intro poiana, unde apare marcajul triunghi rosu, care face legatura intre La Table si cabana Curmatura.

6. Poiana Vlădușca (circa 1.300 m) – nemarcat – cruce roșie – intersecție triunghi galben (1.220 m)

2 km / 30 min / triunghi roșu, nemarcat, cruce roșie / ușor

Relativ repede trecem de poiana Vlădușca si intram pe cruce rosie (punctul 12) in forestierul care duce catre Prapastiile Zarnestilor cu varianta marcata prin Cheile Pisicii.
Noi nu ajungem in aceste locuri ci doar pana la o noua intersectie de drumuri (punctul 13), unde prindem o scurtătură nemarcată, care iese în vale și continuă pe marcaj cruce roșie, până la intersecția cu triunghi galben (punctul 15).

7. Intersecție (1.220 m) – poiana Toancheș (1.400 m în extremitatea nordică) – casa Folea (1.200 m)

2,8 km / 1,5 ore / triunghi galben / mediu

Vom coti dreapta pe marcaj triunghi galben, vom urca putin si vom ajunge la extremitatea nordica a poienii Toancheș. De aici coborim pe acelasi marcaj aproape fara sa ne dam seama, picioarele parca mergeau singure si stiu destinatia finala.

Închidem o tura faina cu ceață si ploaie, dar cu un traseu nemarcat, cu punct de maxim al masivului, cu putina creasta, cu capre negre, cu caca de urs, cu fluierat de cocosi de munte, cu gentiene si cu un antrenament util pentru Munții Făgăraș. Si cu invatatura ref la riscul de hipotermie si hainele de schimb.