Vârful Grohotiș, Munții Grohotiș

1. Pasul Bratocea (1.272 m) – vârful Grohotiș (1.768 m)

4 ore / 11 km / bandă roșie, nemarcat / ușor, mediu

Pasul Bratocea este trecatoarea dintre Ardeal in N si Tara Romaneasca in S si totodata intre Muntii Ciucas in ENE si Muntii Grohotis. In Pasul Bratocea se poate parca in spatii largi amenajate si gratuite pe ambele parti ale DN1A. Un panou ne informeaza ca suntem pe teritoriul animalelor salbatice, dar dupa cum stim acestea evita de regula omul, retragandu-se din calea lui daca il simt sau il aud. In sa intalnim doua marcaje turistice: banda albastra care coboara pe flancul Muntilor Grohotis spre Cheia si traseul de creasta al Carpatilor – banda rosie – care vine din Ciucas.

Incepem un urcus domol pe banda rosie prin padurea de conifere. Dupa o ora exact inainte sa iesim din padure, pe partea dreapta a potecii, imediat sub ea, este un izvor cu debit mare, de unde putem face alimentarea cu apa pentru restul zilei de drumetie.

De aici iesim la gol alpin si ne bucuram deja de primele flori de munte de primavara, desi vom mai vedea multe de acum incolo. Intorcand putin privirea, avem si prima perspectiva minunata asupra Muntilor Ciucas. In stanga este vârful Tesla, care pazeste Ciucasul ca o santinela fidela, iar catre dreapta culmea ascendenta a Bratocei, care culmineaza cu vârful Ciucas (1.954 mdm).

La golul alpin, traseul este ca unul clasic de platou. Cateva petece de zapada, dau un contrast numai bun pentru poze. In stanga noastra vom lasa Muchia Babes, iar catre dreapta se deschide orizontul catre Muntii Neamtului, in centrul carora se impune vârful Neamtului (1.923 mdm).

Linia culmii principale se vede caci avem vreme buna. Marcajele sunt insa destul de rare si pe vreme de ceata orientarea poate fi dificila. Vedem in stanga fata poteca urcand in cateva serpentine si asa cat ai spune “primavara” la cota 1.700. In stanga lasam vârful Bobul Mic (1.752 mdm) si vârful Bobul Mare (1.762 mdm). Marcajul, tot mai scump la vedere, ne va parasi in saua de dinaintea ascensiunii noastre finale pe vârful Grohotis. In dreapta noastra imaginea este uluitoare, dar va prezint peisajele pe indelete cand ajungem pe varf. Prin pasune drumul se identifica mai degraba dupa urmele unor masini de teren decart dupa marcaj. Atentie! In saua dinaintea varfului noi continuam inainte in urcus spre pisc, in timp ce traseul marcat coteste dreapta spre Sloeru Marcusanu si Pasul Predelus, de unde continua in Muntii Neamtului.

La tot pasul intalnim branduse. Pentru ca nu mai avem imaginea obturata nici catre stanga, se descopera cealalta jumatate a Muntilor Ciucas, si anume culmea Gropsoarele Zaganu.

Dar asta nu-i nimic! Spre dreapta avem mult wow! In prim plan cu petece de zapada Muntii Baiului, dominati de vârful Baiul Mare (1.895 mdm), la dreapta lor Muntii Neamtului. In al doilea plan, inca plini de zapada Muntii Bucegi cu impresionantul lor abrupt prahovean, in dreapta lor in extremitate Muntii Piatra Mare, si usor in stanga acestora, si mai departati, Muntii Postavaru.

În fine, cucerim vârful Grohotiș – 1.768 mdm. In varf este o simpla borna.

2. Vârful Grohotiș (1.768 m)

Aici facem turul complet de orizont – 360 grade.

Cu fața la dreapta: în prim plan de la stanga la dreapta Muntii Baiului si Muntii Neamtului, in al doilea plan putin din Piatra Craiului, Leaota, Bucegii, Postavaru si Piatra Mare. Ce priveliste!

Cu fața la stanga: de la dreapta la stanga Lacul Maneciu, Muntii Buzaului, Muntii Siriu, in planul 2 si Muntii Vrancei in planul 3, apoi din nou in prim plan panorama de inchide cu Muntii Ciucas. Wonderful!

3. Vârful Grohotis (1.768 mdm) – Valea Bobului (DN1A, ca. 750 mdm)

3 – 3,5 ore / 7 km / nemarcat / mediu, dificil

La vale, oameni buni! Dar pe  unde? Aceasta a fost provocarea traseului ales. Ales in mod deliberat. Ma documentasem, imi trasasem traseul dat de mapy.cz. Zice-se ca acest traseu ar fi fost marcat candva, dar nici urma de asa ceva. Mi-am luat reperele, am studiat putin terenul, vizibilitatea a ajutat mult. De pe varf trebuia sa facem jumatate stanga, evident in coborire si sa ne incadram intre valea Bobului, mai in stanga, si valea Grohotisului, mai in dreapta, nu se vede nicio potecă! Daca directia in mare era clara, totusi in lipsa oricarei idei de poteca, era recomandabil sa credem in harta. In mapy.cz. Pe aici, va rog!

Departe, la vale, se zarea lacul de acumulare de la Maneciu. Si privind spre stanga culmile Buzaului, Siriului si in zare Vrancei. Cel mai in stanga si semet si aproape Ciucasul cu culmea Gropsoarele–Zaganu.

Am condus grupul cu harta in mana. Urmam un picior inierbat al Muntelui Grohotis. Poteca imaginara ne impingea insitent la vale, prin pasunea alpina, lasand in stanga noastra o mica culme. Evident, ca in conditii de zapada, nu ar fi fost posibil de urmat branele inguste pe care le-am ales. Brandusele ne bucura privirea. Am admirat pe stanga un varf secundar mai stancos. Trebuia sa urmam partea dezgolita a acestui picior de munte cat mai mult si sa intram in padure abia la extremitatea lui. Si acesta ne-a fost un reper util. Sa stam, pardon, sa mergem, pe deasupra limitei padurii. La un moment dat identifica o stana, intre poteca alpina si limita padurii. Exista si pe acolo o varianta, dar am continuat “inainte” pana unde s-a terminat pasunea, datorita altitudinii care a scazut si am ajuns la intrarea in padure. Ne luam la revedere de la perspectivele generoase care ne-au insotit.

Avem parte de o intrare primitoare in padure. O idee vaga de poteca parca era in padure. Ba am intalnit in curand si un marcaj forestier, care ne-a insotit apoi in coborire. Coborirea este una abrupta pe alocuri si necesita atentie mare la fiecare pas si coordonare buna, mai ales ca sub frunzisul gros de toamna trecuta pot fi ascunse obstacole. Padurea era preponderent de foioase. Coborim ”adanc”. Cele 2 vai pe care le-am avut sus ca reper s-au apropiat si ajungem intr-un drum forestier aproape de confluenta paraielor Bobului si Grohotis.

De aici, traseul este foarte usor si urmeaza drumul forestier Valea Bobului pe langa firul paraului Bobului si trece pe langa o exploatare si o constructie. Ajungem la punctul terminus al drumetiei unde DF Bobu intalneste DN1A, cam 1 km mai jos de Manastirea Suzana.

A fost o drumetie pe cinste. Trupa s-a descurcat de minune, iar tata care ne-a insotit la cei 78 ani ai lui a trezit admiratia tuturor!