Vârful Ciuha Mare, Munții Cozia

1. Mănăstirea Stânișoara (730 mdm) – muchia Vlădeasa – colții lui Damaschin – cabana Cozia (1.600 mdm)

4,5 km / 3 – 3,5 ore / bandă albastră / mediu – dificil

Dupa ce am facut cunostinta si poza de grup cu magarusul din Poiana Stanisoara, am admirat abruptul “oltean” al Muntilor Cozia, Cascada Gardului si am ochit releul de pe varf, realizand unde trebuie sa ajungem peste cateva ore urcand o diferenta de nivel de circa 1.000 metri, am pornit pe marcajul banda albastra spre cabana Cozia.

Poteca incepe din ultima curba a drumului ”de masina” si urca in continuu, cea mai parte a traseului fiind prin padure. La inceput panta este destul de inclinata, dar avem resurse. In padure sunt si doua surse de apa, marcate si pe harta.

Ajungem intr-un prim punct de belvedere numit colții lui Damaschin, unde este de fapt o fereastra deschisa spre Muntii Buila Vanturarita și colții Gardului.

Mai urcam ceva pe Muchia Vladeasa si un al doilea puct de belvedere bate pana in Muntii Capatanii. Mai urmeaza o ultima panta inclinata, dupa ce traversam o vaiuga, unde sunt amenajate 2 sectoare cu lanturi, utile in special cand este ghiata sau ud.

Inca o ferastra se deschide, privim pe ea catre Piatra Bulzului (1.560 mdm) si Valea Oltului. La cat de mare e Oltul, de aici de sus pare un sarpe linistit care nu ne ameninta. In partea superioara a padurii calcam cu atentie prin putinele locuri unde mai intalnim zapada. In creasta poteca marcata se orienteaza catre stanga, dar va recomand si poteca nemarcata catre dreapta care duce in cateva minute la alte 2 puncte de belvedere. Brandusele mov de primavara, solitare sau in palcuri sunt o rasplata pentru ochi dupa urcusul care de acum, o data iesiti in creasta se domoleste.

Cum am iesit in drumul larg, “de masina”, putin in dreapta, opus sensului in care continua marcajul, este un minunat loc de belvedere de unde admiram Creasta Munților Făgăraș, cu 2500-arii sai Negoiu si Lespezi care ies in evidenta.

Ocolim vârful Ciuha Mica (1.629 mdm) pe la vest pe deasupra Peretilor Gardului. In cateva minute ajungem in coborire usoara la Cabana Cozia, unde facem pauza de pranz si comandam ciorbe.

2. Cabana Cozia (1.600 m) – Vârful Ciuha Mare (1.668 m)

0,4 km / 20 min / nemarcat / mediu

Cabana Cozia este un loc in care prefera multi drumeti sa inopteze pentru a sparge traseul in doua zile dar mai ales pentru a prinde cadre foto de exceptie cu apusul si rasaritul de pe Cozia.
Din nou in pozitie bipeda, mobilă! Daca am ajuns la Cabana Cozia musai sa urcam si la altitudinea maxima, pe vârful Ciuha Mare. Printre branduse, pe un drum nemarcat luam in piept ultimul urcus. Suntem pe vârful Ciuha Mare (sau Cozia), la cota 1.668 mdm.

3. Vârful Ciuha Mare (1.668 m) – Pietrele Vamvurii

0,5 km / 0,5 ore / nemarcat / dificil

Pe vârful Ciuha Mare (1.668 mdm) privirea ni se abate catre un unghi pe care nu il mai vazusem pe varianta de urcare, anume spre Pietrele Vamvurii, incadrate de culmi descendente unele cu pasune, altele impadurite, altele stancoase.

Am studiat harta si am descoperit o poteca nemarcata care cobora direct catre Pietrele Vamvurii. Am identificat scurtatura, una cu adevarat scurta, dar foarte abrupta, dificila.

Un view wow de pe cele 2 steiuri de piatra inaltate deasupra haului. Se vad Valea Oltului, Muntii Capatanii, Muntii Fagaras.

4. Pietrele Vamvurii – Muchia Turneanu – Refugiul Turneanu (1.300 m)

1,5 km / 0,5 – 1 ore / bandă roșie / mediu

Ne intoarcem pe poteca curba de nivel pana langa Cabana Cozia pentru a incepe coborirea pe traseul marcat cu banda rosie.

Incepem coborirea pe Muchia Turneanu pierzand altitudine destul de repede. Mai facem o regrupare la Refugiul Turneanu (1.300 mdm). Mai jos de acesta este izvor.

5. Refugiul Turneanu – Stâna Turneanu

1 km / 15 – 20 min / bandă roșie / ușor

De aici intram intr-o padure mixta de mesteacan si fag. Suntem la o bifurcatie importanta si marcata cu sageti indicatoare, spre deosebire de altele. In aceasta poiana este si un adapost destul de deteriorat.

6. Stâna Turneanu – Mănăstirea Stânișoara (730)

3,5 km / 2 ore / bandă roșie / ușor

Noi ramanem pe banda rosie si coborim tot mai mult. De aici drumul este unul usor, chiar daca noi am slabit ritmul. Intalnim izvoare, dar si alte cateva puncte de belvedere, in numar de 3, de la unul vedem Manastirea Turnu de la malul Oltului.

Facem jonctiunea cu poteca marcata banda albastra, pe care ne vom intreba catre destinatia noastra finala. Trecem pe langa Grota din Cale, iar putin mai incolo, sub poteca, nesemnalizata in teren si nici pe harta Mina de Siliciu pe care o exploram.

Se inteteste vantul. Am realizat si mai bine pe ultima stanca mare pe care m-am cocotat sa vad ce se mai vede. In padure mai e cum mai e, dar si aici se simte. Iesim la un parau si la inca un izvor important, amenajat, aflat putin mai jos de gardul Manastirii Stanisoara.

Traversam curtea Manastirii Stanisoara si ne indreptam spre Poiana Stanisoara, la masini, cu satisfactia unei ture pe cinste, cu o trupa minunata, de 9 valceni si 2 bucuresteni.

A durat 3,5 ore coborirea noastra, dar am facut mai multe popasuri. La revedere Cozia!