Piatra Dragoslavelor, Munții Leaota

1. Dragoslavele (680 m) – ramificație circuit (800 m)

1,2 km / 30 min / ușor / triunghi albastru comun cu punct albastru

Mai multe indicatoare, destul de ruginite, dar lizibile, ne dau informatii despre optiunile de trasee din acest punct. Pe noi ne interesau traseele punct albastru Șaua Prislopului, pe care ne vom intoarce, si repsectiv vârful Vârtoapele triunghi albastru, pe care vom urca, estimat la 2,5 ore.

Suntem gata de start. Nu iesim încă de pe drumul de caruta, ca dupa numai 5 minute ne iese in cale o surpriza de mari proportii. O superba ciuta semidomesticita. In zeci de ani de drumetit nu am intalnit asa ceva. Era atat de blanda, ca a ramas printre noi vreo 10 minute desi nu am hranit-o. In fața noastra troneaza semeața Piatra Dragoslavelor, care culminează în vârful Vârtoapele, un munte de stanca care se vede si din drumul național si care domina net cadrul nostru vizual. Dupa ce am lălăit-o cu ciuta, ajungem la bifurcatia care formeaza circuitul propriu-zis. Catre stanga o ia punctul albastru, catre dreapta continua triunghiul albastru, pe indicatorul din lemn fixat intr-un copac, fiind trecute 2 ore pana la vârful Vârtopul, tinta noastra suprema a zilei. Suntem în punctul 2 de pe hartă.

2. Ramificație circuit (800 m) – vârful Vârtoapele (1.434 m)

2,3 km / 2 ore / dificil / triunghi albastru

Urmam triunghiul albastru. La inceput urcam prin padure destul de lin. Citisem ca marea provocare ne asteapta la iesirea din padure, unde incepe adevaratul urcus. Un grohotis inclinat la vreo 45 de grade si cu pietre multe si marunte, evident usor instabile ia locul potecii de la umbra copacilor. Ei, si tocmai aici ia marcajul de unde nu-i. Stiam ca se recomanda sa urci pe flancul stang al grohotisului si nu pot decat sa confirm ca de departe este cea mai buna solutie. E unul din acele pasaje de traseu in care fiecare apeleaza la propria inspiratie si stabilitate.

La picioarele noastre, admiram satul Dragsolavele situat pe Valea Dambovitei, cea care separa Leaota si Iezer Papusa, care domina orizontul de dupa vale. De acolo de jos venim? Pe bune? Pe panta asta de pietre ca niste rotite cubice? La partea superioara a grohotisului ochim o sageata albastra care ne confirma ca suntem pe traseul corect si pe unde sa continuam. Dar, the show must go on….

Am scapat de grohotis, dar urmeaza o poteca inierbata si mai inclinata, pana pe la 60 de grade pe alocuri apreciez, astfel ca nu mi-a fost rusine sa urc 4×4. Ma gandeam insa cu ingrijorare, dar si maxima admiratie, cum se va descurca tata la cei 77 de ani ai sai, care urca din greu aceasta panta.

Am iesit in creasta! Ura! Creasta acestei mari stancarii aduce putin a Piatra Craiului. Ea tine mai mult muchia stanga a liniei crestei, partial impadurita. Marea surpriza a fost ca in dreapta, dupa linia crestei, era un mega mega hau. Dupa ce urci pieptis dinspre stanga, parca nu te astepti ca pe dreapta sa fie abruptul si mai abrupt. Pe acest segment poteca urca foarte lent si nu prezinta nicio dificultate, in ciuda prapastiei din jur. De acum avem perspectiva si dupa linia crestei, in drepta catre Masivul Leaota si catre Bucegi. Ne cam obisnuisem cu drumul drept, numai ca era clar ca mai aveam de urcat ceva. Spre bucuria noastra dupa circa 1 ora de creasta, mers incet, apare vârful Vârtoapele, marcat de o cruice mare metalica. Stati ca n-am ajuns, doar l-am vazut. Asaltul pana la varf se face pe o zona inierbata cu smocuri mari de iarba, care este destul de obositor. Cel putin tatalui meu aceasta portiune i s-a parut mai istovitoare decat grohotisul. Ca sa fie mai colorat, traseul este presarat cu flori, marcajul disparand de o bucata buna de vreme, ceea ce poate complica orientarea pe vreme de ceață.

3. Vârful Vârtoapele (1.434 m)

Pauza de masa si de tur de orizont pe vârful Vărtoapele la cota 1434 metri. Am facut 3 ore pana in varf, mers incet in special pe ultima jumatate de traseu. Din vârful Vârtoapele (1.434 mdm, 1.421 mdm dupa alta sursa) sau vârful Vârtopul sau Piatra Dragoslavelor, de langa imensa cruce metalica si de langa instalatia solara de aici conecatata la niste echipamente admiram, favorizati de vizibilitatea excelenta, urmatoarele:

Catre dreapta, adica inspre est, maretia Postavarului, Bucegilor in jumatatea stanga a cadrului si zona centrala, cea mai inalta a muntilor Leaota. Cel mai stanga recunoastem negresit vârful Postăvarul (1.799). Din Bucegii inzapeziti distingem vârful Bucsoiu (2.492), vârful Omu (2.507) cu stanca de langa cabana din varf, si catre dreapta apoi usor mai in dreapta si usor mai in față Coltii Obarsiei (2.480), din nou pe linia de fundal Costila (2.498) si Caraimanul (2.384). Mai in est avem Muntii Leaota, chiar in centrul cadrului fiind vârful Leaota (2.133) si mai la dreapta lui vârful Leaota Cioara (1.858).

https://youtu.be/QyVRi6vcgDE

Intoarcem privirea in partea opusa, catre stanga, catre vest peste valea Dâmboviței, aflată jos la poale. Aici avem in față de la stanga la dreapta varfuri din Muntii Iezer, intre care pe cei mai inalti: Iezeru Mic (2.409), Iezeru Mare (2.463), Rosu (2.469, cel mai), Batrana (2.341), Papusa (2.393, mai proeminent). Mai in dreapta inconfundabila si maiestuaoasa creasta a Pietrei Craiului, cu vârful La Om (2.238, cam la 1/3 de extremitatea dinspre noi), Piatra Mica, apoi Magura Zarnestilor, iar pe fundal, conica si impadurita Măgura Codlei.

https://youtu.be/4hHbPHYgDFc

Ei, asa da! Ce minunatie! Magnifica privelistea de pe Piatra Dragoslavelor. Si daca ma gandesc ca pana de curand habar nu aveam de acest loc. Imi pare bine ca am poposit circa 1 ora pe varf, pentru ca am avut ce vedea.

4. Vârful Vârtoapele (1.434 m) – intersecție (1.330 m)

0,6 km / 20 minute / ușor / triunghi albastru

E timpul sa incepem coborirea. Traseul nostru in bucla, continua pe aceeasi directie pe care am venit. Semne de marcaj, mai rarut, nu deloc, dar greu de dibuit, mai ales ca de aici culmea parca se lateste si poteca nu e clara, ba chiar trebuie sa nu ratezi locul unde cotesti in cateva minute stanga in padure. Se coboara accentuat, dar fara sa fie dificil. Atentie la poteca in continuare destul de incerta. Din nou sumedenie de flori de primavara ne bucura ochii. Poteca noastra triunghi albastru intalneste marcajul punct albastru pe care vom continua coborirea via Fundul Neagului catre Dragoslavele. De aici pana la masini ar trebui sa mai fie vrei 2 ore. Suntem în punctul 4 de pe hartă.

5. Intersecție (1.330 m) – Fundul Neagului (1.130 m)

1 km / 15 minute / ușor / punct albastru

Atentie, daca faceti traseul invers decat descris, exista niste sageti pe copaci care te pun pe directia corecta in aceasta ramificatie. Incepe sa miroasa a usturoi. Traversam o zona impanzita cu leurda (usturoi salbatic, care este comestibil). Apare in fața noastra poiana intinsa din Fundul Neagului, in care coboram ca intr-o sa si unde intalnim un cioban care isi cauta vacile, omul venind motorizat cu un tractoras pe cat de mic pe atat de puternic, aveam sa ne convingem ulterior dupa traseul pe care l-a urmat sa ajunga aici.

6. Fundul Neagului (1.130 m) – ramificație circuit (800 m)

1,4 km / 1 oră / ușor / punct albastru

In mijlocul poienii trebuie schimbata directia catre stanga cu circa 90 de grade, catre o vale care se vede mai jos. In vale, in partea ei superioara, in caz extrem se poate lua apa de la izvor, dar locul nu este amenajat. De aici drumul nostru va tine firul acestei vai pe un drum de tractor. Aproape de finele traseului, se deschide alta poiana larga, unde se afla o casa parasita si de unde admiram din nou Piatra Dragoslavelor, de la poalele ei. Suntem în punctul 6 de pe hartă.

7. Ramificație circuit (800 m) – Dragoslavele (680 m)

1,2 km / 30 minute / ușor / punct albastru comun cu triunghi albastru

Ajungem sa inchidem bucla, ne reintalnim cu ambele marcaje pe care le-am vazut dimineata la pornirea in traseu. Dupa 2 ore de coborire, se termina superba drumetie din Munții Leaota, la Piatra Dragoslavelor.