2. Rifugio Lagazuoi (2.752 m) – Galleria di cresta (2.660 m) și retur
Dar noi nu acolo aveam ”treaba”. Am ochit un traseu care duce in circa 15 minute catre niste tuneluri si galerii sapate de pe vremea razbioului, primului Război Mondial. Pornim catre galerii. Inca de la primii pasi, poteca ne supune unei incercari coborand abrupt pe stanci, putin sub nivel crestei. Portiunea aceasta este asigurata cu lanturi. Avem o perspectiva wow asupra traseului telecabinei dar si asupra potecii care urca ocolitor. Ei primul sector cu cabluri a fost … soft. Sa il vedeti pe al doilea unde chiar pasesti pe o poteca sapata in stanca, foarte accidentata, si evident asigurata tot cu cabluri. Spectacolul continua. Poteca devine o brana care urmeaza curba de nivel si trece printr-o surplomba. Perspectiva asupra Dolomitilor din zona este impresionanta.
Intr-o mica inseuare, drumul se bifurca la stanga, prin … transee, sau la dreapta pe o creasta foarte ingusta, partial aeriana, adica hau in ambele parti, catre tuneluri.
Tunelurile au fost sapate in primul razboi mondial, anul 1917 inscris pe un panou sters fiind dovada. Ajungem la intrarea in galerie. De fapt una din ele, caci in stanca am vazut multe ”ferestre” sapate, care comunica prin tuneluri. Ne-am intors in inseuare si am cautat si alte transee sapate si construite in piatra.
Revenim langa statia de telecabina si refugiu. 2752 m – ce misto e aici sus!