Expediția pe Kilimanjaro – Ziua 4

1. Baranco Camp

Ora 6:30
Buna dimineata de la Baranco Camp, de la 3.900 m altitudine! Ca de obiocei la ora 7 a fost micul dejun. Pozam Muntele Kilimanjaro si acum vedem si mai clar o parte din ghetarii de pe versantul sudic. Marcam si Baranco Wall, provocarea acestei zile, la primele ore ale diminetii.

2. Dendrosenecia si Lobelia. Moorland.

Ora 7:30
Incepem traseul, putin mai devreme decat in zilele anterioare. Pe Baranco Wall se vad cateva puncte colorate miscatoare, sunt turistii si porterii care au plecat inaintea noastra. Traversam valea activa Baranco, in proximitatea careia cresc multe exemplare ale fascinatelor Dendrosenecio kilimanjari si Lobelia kilimanjari, pentru ca suntem inca in zona de mlastina (Moorland), la limita ei superioara, habitatul acceptat al acestor endemisme.

3. Baranco Wall

Baranco Wall este cu atat mai impresionant cu cat te apropii de baza lui. Este numai stanca si pare greu abordabil. Daca te uiti la admirabilii porteri care cara pana la 15 – 20 kg in spate sau pe cap, pe un drum prapastios, sigur prinzi curaj. De acum intram, de fapt revenim, in zona de desert alpin.
La limita de jos dintre lumina si umbra este Baranco Camp, unde am inoptat la cort. Ce repede am castigat altitudine!
Pentru aceasta ascensiune este util sa legati betele de trekking la rucsac pentru a avea mainile libere. Sa purtati niste manusi subtiri, pentru ca cel mai probabil veti folosi palmele la catarare. Nu, nu este o lectie de alpinism, ci o catarare usoara, care necesita folosirea a trei puncte de contact permanent daca nu va simtiti suficient de siguri sa urcati in 2 picioare sau daca aveti rau de inaltime, asa cum este cazul meu.

Ora 7:45
Intalnim primul punct special, un loc ingust pe care il poti depasi in pozitia rasucit pe o parte.
Incepem catararea.

4. Kiss the rock!

Ora 7:50
Kiss the rock! Asa se numeste urmatorul loc special de pe acest perete. Privind imaginile veti intelege de ce.
Cum urca porterii pe aici este fascinant! Asa merg eu pe teren plan!
Rar vedem smocuri de iarba, altfel peste tot este numai stanca. Urcam abrupt, in dreapta noastra este prapastia. Poteca este insa suficient de sigura.
Ora 8:30
Ghidul meu, Azizi, privea în spate, pentru a fi cu ochii pe mine să vadă dacă sunt în siguranță și dacă mă descurc pe această stâncă. Avem un ultim hop, cel mai abrupt. Aici este cu adevărat util să te ajuți în timpul cățărării și să alegi prizele care ți se par cele mai sigure.

5. Platoul de deasupra Baranco Wall. Pauza.

Ora 8:40
Am ajuns! Unde suntem acum? Pe platoul neted de deasupra Marelui Baranco! Altitudine 4.230 m. O ora si un sfert ne-a luat ascensiunea pe Great Baranco Wall pentru cei 300 metri diferenta de nivel urcati. Puteti merge si mai incet daca simtiti nevoia, vorba ceea: pole pole!
Sa admiram platoul pe care ne aflam! Sa admiram Kilimanjaro care ne-a fost ascuns de peretele escaladat! Sa admiram marea de nori care acopera valea spre zonele locuite. Si Mount Meru in departare.
Suntem si mai aproape de ghetari! Ma simt foarte bine!
Si inca un sfat! Consumati multa apa, hidratati-va. Cu cat creste altitudinea si efortul de inaintare este mai mare! Departe, in zare, se vede si muchia pe care se abordeaza varful Uhuru. Acum este evident de ce trebuie sa mergem atat pe centura de 4.000 m plus minus a muntelui. Imaginea abruptului, a grohotisului de piatra si a ghetarilor ne da raspunsul.

6. Coborîrea în Valea Karanga

Ora 9:00
Dupa o pauza binemeritata, ne luam la revedere de la acest platou incredibil de neted dupa urcusul atat de abrupt si incepem coborirea spre Valea Karanga, catre sud-vest.
Pierdem altitudine si reintram in zona superioara a zonei de mlastina (Moorland) pentru a ne bucura din nou de flora endemica a acestui etaj de clima de pe Kilimajaro.
In zare se vede o cabana. Acolo este Karanga Camp. Mai avem ceva de coborit si apoi putin de urcat dupa ce travesam Valea Karanga la cota 3.950 m.
Ora 10:30
Am ajuns in Valea Karanga. Ultimul sector de coborire a fost mai accentuat.
Merita inca o privire spre conul vulcanului. Uhuru Peak – 5.895 mdm – este putin de tot in spatele zonei vizibile.
A propos de forta omului.
Aici sub cota 4.000 reintalnim arbustii. Nu pentru multa vreme.

7. Dejun la Karanga Camp

Ora 11:00
Karanga Camp – altitudine 3.995 mdm. Pentru mine, pauza de masa de pranz, pentru multi sfarsitul drumetiei din aceasta zi. Majoritatea aleg sa campeze la Karanga Camp. Aici se face deosebirea intre tura de 6 si cea de 7 zile de pe ruta Machame.

8. Urcarea spre Barafu Camp. Deșertul alpin.

Ora 12:00
Trebuie sa ne urnim spre Barafu Camp, destinatia acestei zile. 4 km in 4 ore scrie pe panoul de marcaj. Doar 1 km pe ora? Vom vedea. Pana la varful Uhuru mai sunt doar 9 km! Pare asa de aproape!
De acum avem numai de urcat. Printr-un grohotis situat mai sus vedem o poteca care il traverseaza pe o curba de nivel. Este o scurtatura pe care se poate merge daca se doreste sa nu se mai treaca prin Karanga Camp. Seamana cu Marele Grohotis din Muntii Piatra Craiului din Romania. In stanga pantei cu pietre este o arcada naturala din stanca.
Cu adevarat desert alpin. Pana si smocurile de iarba de tufock se raresc. Semn ca este tot mai aspru. Azizi mi-a spus ca la urmatoarea tabara nu vom mai avea apa cu exceptia proviziilor carate de porteri pentru consumul zilnic necesar. Se vede tot mai aroape creasta secundara pe care se urca spre buza craterului si mai apoi spre varf. De departe urcusul pare usor.
Ora 14:00
Cu cat ne apropiem panta arata mai accentuata si vedeme primele corturi din tabara Barafu. O caciula de ceata s-a asezat pe vulcan.
Ora 14:30
Ultimul urcus e mai abrupt. Intalnim apoi si ruta Mweka, cea pe care cobora majoritatea traseelor.
Am crezut ca am ajuns pentru ca am vazut deja corturi. Tabara Barafu este destul de intinsa si pana la panoul care marcheaza centrul taberei si unde este si casa rangerilor mai trebuie sa urcam.

9. Barafu Camp

Ora 14:50
Barafu Camp – altitudine 4.673 m. Wow! Nou record personal! Un panou informeaza asupra simptomelor de boala severa de altitudine si a necesitatii de a COBORI cat mai repede ca optiune de a ramane in siguranta!
Simptomele cele mai intalnite de manifestare a bolii de altitudine sunt dureri de cap persistente, stari de voma, epuizare, lipsa de vlaga, deshidratare.
Ma simt bine! Sau asa cred eu!
In continuare programul este unul special. Seara tarziu este un “mic dejun timpuriu”. Asta dupa cateva ore recomandate de odhina pentru ca la miezul noptii incepe ascensiunea catre varful Uhuru – 5.895 mdm – acoperisul Africii.
Din pacate eu nu m-am putut odihni prea bine pentru ca nu era ora mea de somn si in plus un grup de englezi se bucurau galagios de un meci de fotbal ascultat sau vizionat probabil pe net, caci fie spus si aici in tabara de baza am avut semnal de telefonie si internet! La 4.673 m altitudine!
De fapt eu nu ma simteam foarte bine, dar nu realizam, ma imbatam cu apa rece manat de dorinta de cucerire a varfului Uhuru, aflat la numai 5 km!

Pe mai tarziu! Numai de bine!