Expediția pe Kilimanjaro – Ziua 2

1. Machame Camp

Ora 6:00
M-am trezit matinal, desi ghidul anuntase ca activitatea in camping va incepe la ora 7, iar la 8 vom incepe drumetia. M-am bucurat de primele cadre cu Mount Kilimanjaro, apoi am ascultat un concert al corbilor si am luat micul dejun.

Ora 8:00
Pentru ziua a doua, aveam un traseu scurt de numai 6 km, de parcurs in 5 ore, printr-o noua zona climatica: zona de mlastina (Moorland), in urcare pana la peste 3.800 mdm.
Aproape toata diferenta de nivel de 1.000 m urma sa o acoperim in prima jumatate a traseului, care se anunta mai solicitanta, si tine directia nord-est. Soarele era cu noi.

2. Zona de mlaștină (Moorland)

Peisajul s-a schimbat radical fata de ziua precedenta.
Padurea deasa si verde a disparut brusc. Suntem in asa numita zona de mlastina. E drept ca nu am intalnit nicio mlastina, ba chiar terenul a fost foarte uscat. Oricum in acest etaj climatic ploua mai putin decat in padurea tropicala. Culorile dominante sunt verde si maro. Intalnim arbusti si copaci mai mici si mai rari decat in zona padurii tropicale. Totusi unii arbuști pot avea si 10 metri inaltime.
Specifice zonei sunt ericile gigant si ierburile de tussok.
Putine animale traiesc in aceasta zona. Pot fi intalnite rar mici antilope si elefanti, dar si acestea nu stau in calea turistilor la poza. Corbii cu guler alb zboara pe cer in special in zona campigurilor unde pe langa resturi de mancare de la turisti mai pot vana mici rozatoare. Insecte va garantez ca rezista acestui mediu, intricat m-am procopsit cu niste ciupituri pe mana. Se recomanda folosirea substantelor repelente.
Poteca este mai dura, pe alocuri pietroasa.
Ora 8:30
Ajungem la un punct de belvedere. Pentru ca vegetatia s-a rarit, se vede catre sud-vest, Mount Meru invaluit la poale de o mare de nori. Spectaculos!
Suntem la cota 3.300 si am urcat jumatate din panta.
Arbustii, inca, ne tin in buna parte umbra.

3. Pauza și continuarea în zona de mlaștină (Moorland)

Ora 9:30
Facem o pauza in dreptul unei stanci pe care m-am cocotat.
Ora 9:45
Ajugem deasupra padurii si se deschide o perspectiva minunata spre Kilimanjaro.
De cele mai multe ori aici te gasesti deja deasupra nivelului norilor, ceea ce inseamna ca jos undeva poate ploua, pe cand aici sus, bate soarele din plin. Trebuie deja sa ne protejam cat mai bine si mai mult pielea acoperind-o si ungand-o cu crema de protectia solara. Factorul UV ajunge pana la 16 in mod curent, ceea ce reprezinta o valoarea foarte ridicata.
Intalnim si cateva plante colorate si spectaculoase cum sunt Kniphofia thomsonii sau Red hot poker
Porterii se descurca de minune cu bagajele in spate sau chiar carate pe cap. Cu siguranta este greu, insa felul cum se deplaseaza cu ele in echilibru chiar si in zonele stancoase te face sa crezi ca este o joaca de copii.
Deasupra padurii schimam brusc directia catre nord-vest si de acum pastram aproape constanta altitudinea pana la urmatoarea baza de campare, Shira 1, ceea ce inseamna ca am scapat de urcus si suntem deja la peste 3.700 m altitudine.

4. Samira

Ora 10:30
Trecem pe la o stanca pe unde ar fi trebuit sa gasim apa, pe harta fiind trecut chiar un curs permanent de apa, Samira. Cativa picuri de apa se preling pe o stanca care poate servi si drept adapost temporar. Pe traseu este amenajata si o toaleta.
Vegetatia devine din ce in ce mai pitica, drumul ba stancos, ba prafuit. Azizi, ghidul, imi face teoria lui pole pole, anume ca aici pe Kilimanjaro trebuie sa invat sa urc incet incetisor. Aceasta ne ajuta sa nu obosim si sa ne aclimatizam mai bine. Nici pauzele nu sunt de neglijat.
Cu privirea spre stanga, vom admira repetat Mount Meru, al carui varf de 4,566 m altitudine iese din marea de nori. Superb!
Printre arbusti apar si primele exemplare de Dendrosenecio kilimanjari (tree groundsel), un endemism ce creste doar aici pe Muntele Kilimanjaro in acest etaj climatic, Moorland.
Ora 11:30
Depasim o zona destul de dreapta, dar stancoasa, de fapt ne deplasam pe o curba foarte lata de nivel intre doua praguri stancoase.
Cam asa arata peisajul de ceva timp incoace.

5. Shira Cave Camp

Ora 12:15
Noi am ajuns la dupa 4 ore si ceva la urmatoarea baza. Ne-am deplasat mai repede decat arata indicatorul dimineata, 5 ore, desi nu am fortat absolut deloc. Chiar si urcusul de 1.000 m diferenta de nivel din prima parte a traseului nu mi s-a parut dificil pentru ca l-am abordat pole pole.
Deja ma aflu la cea mai mare altitudine la care am ajuns vreodata: 3.750 mdm. Suntem la Shira Cave Camp, unde porterii monteaza corturile si vom manca de pranz.
Putin inainte de a ajunge am admirat pasari dand rotocoale deasupra noastra si m-am gandit ca sunt vulturi. Abia in tabara am vazut ca sunt niste corbi. Poate nu veti fi de acord, dar erau foarte frumosi pentru ca aveau gatul alb. De altfel se si numesc corbi cu guler alb.
Din tabara se vede de o parte Muntele Meru, de cealalta parte Muntele Kilimanjaro. Ce loc frumos!
In cort aveam spatiu cat pentru 3 persoane, desi eram solo, iar in veranda un minim de confort cu masa si scaun pliabile. De cele mai multe ori am servit masa in veranda cortului fiind un loc mai protejat.
In timp ce m-am odihnit putin, m-a ciupit o insecta. De aceea revin asupra recomandarii de a folosi substante repelente.
Azizi, ghidul, mi-a propus ca dupa pauza mai lunga sa mergem in apropiere la Pestera Shira si apoi pana la un loc de belvedere din apropiere, pe care mi l-a si aratat. Scurta tura optionala era menita sa ajute la aclimatizare. In fapt incepusem sa am dureri de cap si o stare de disconfort digestiv, dar nu am asmiliat-o cu simptomele bolii de altitudine, desi despre asa ceva era vorba, aveam sa concluzionez mai tarziu. Oricum am inghitit jumatate din pastila recomandata, un echivalent diamox. Ar fi fost mai bine sa incep administrarea pastilelor de altitudine inca de la Machame Gate.

6. Aclimatizare la Shira Cave

Ora 16:15
Pornim in plimbarea de aclimatizare. Impreuna cu Azizi intru in casa rangerilor unde completeaza intr-un registru ce cautam pe acolo, cati suntem, etc, aceleasi date care s-au inregistrat si la intrarea in parc.
Ora 16:25
Am ajuns la Shira Cave. Este mai degraba o grota. A fost folosita ca loc de adapost in ascensiunile pe Kilimanjaro de dinaintea infiintarii parcului natural. Se gaseste la 3.845 m altitudine.
In apropierea pesterii exista un heliport pentru urgente.
De la pestera, un drum continua catre nord spre Shira Camp 2, dar noi am urmat una din potecile spre nord est, urcand pe o mica culme stancoasa, la 3.885 mdm, intr-un punct care domina zona.
Ora 16:45
Din punctul de belvedere am vazut catre nord Shira Camp 2 si la picioarele noastre catre sud Shira Camp sau Shira Cave Camp, unde ne asteptau corturile pentru urmatoarea inoptare.
Catre est se deschide Platoul Shira cu o altitudine de 4.000 – 4.500 m, rezultat dupa eruptia vulcanului Shira, al carui s-a distrus la eruptia, rezultand un teren destul de plat privit pe o suprafata mai intinsa. In plan indepartat valatuci de nori dau tarcoale Muntelui Kilimanjaro, oferind o spectacol dinalic de culori. De aici pare mai aproape Uhuru Peak si vedem mai bine limbile de zapada ale unor ghetari de pe versantul sudic.
Am cunoscut turisti germani si olandezi cu care am conversat pe varfulet.

7. Revenire la Shira Cave Camp

Ora 17:15
Am revenit la Shira Cave Camp, la 3.750 mdm. Durerea de cap ma deranja tot mai mult. Azizi imi spusese ca de aici exista o ruta de iesire pe varianta paralela cu Lemosho Route pe care pot intra masini de teren.
Dupa ce am tras mai multe poze inainte sa se intunece, m-am culcat devreme cu dorinta sa fiu maine apt de continuarea expeditiei.

Pe maine!