3. Prin pădurea ecuatorială
Suntem in padurea ecuatoriala. Vegetatia este abundenta. Verde peste tot. Si nu numai verde.
Cercetatorii au gasit ecosisteme si tipuri de paduri distincte in această banda verde de la poalele muntelui. Este zona unde ploua mai mult. De fapt bucata de traseu unde sunt cele mai mari șanse sa te ploua. Pe partea sudica a muntelui, anume si pe Machame Route unde ne găsim, cantitea de precipitatii este mai mare decât pe partea nordica. Flora și fauna sunt bogate. În general, animalele sunt scumpe la vedere și nu prea se arata în drum. Excepție sunt maimutele Colobus și babuinii.
Primele maimuțe le-am întâlnit chiar la punctul de pornire de la Machame Gate.
Deși în acest habitat trăiesc leoparzi, manguste, elefanți, rinoceri, girafe și bivoli, acestia pot fi rar vazuti. Șansele sa vezi fauna salbatica sunt mai degrabă în partea superioara a pădurii tropicale, dar nu va faceti mari speranțe.
Pădurea tropicala este fascinanta atât prin bogatia vegetatiei, a multiplelor nuante de verde, presarate și cu alte culori superbe de galben, roșu, mov și alb ale florilor întâlnite.
Ferigi imense se găsesc la tot pasul.
Copacii parca sunt rasuciti. Muschiul îmbraca tulpinile și ramurile copacilor.
Poteca noastră arata foarte ingrijita, așteptare pe care nu aș fi avut-o înainte să mă documentez. Este marginita cu ramuri de copaci, care o delimiteaza și protejeaza la ploaie. Ba sunt amenajate și vaduri pentru eventualele scurgeri de apa care traverseaza cararea. În sectoarele cu panta sunt sapate trepte de lemn și de pământ.
Am tendinta sa am un ritm de urcare mai repede decât ghidul meu, Azizi. Acesta îmi spune ca vom urca „pole pole” adică incet încetișor. Dar chiar asa de încet? Ma întreb în gând, mai ales ca traseul este în aceast prima zi ușor.
Pe traseu exista amenajate și doua WC-uri.
Nu-i așa ca e superb?
Cu cât urcam în altitudine întâlnim mai multe „barbi” care atarna de ramurile copacilor, precum stalactitele într-o peștera sau ca niște decoratiuni prinse într-un tavan verde.
Ma imprietenesc cu un american, Prince, aflat într-un moment de repaus și refacere prin masaj datorită unor crampe musculare. Și rămân uimit. Aflu ca a fost în țara mea natala, Romania, și începe să mă uimeasca cu detalii despre vizitele lui în Cluj, Timisoara, Sibiu, Brașov.
Pădurea începe să se rareasca, semn ca am luat altitudine și ca se termina în curând zona climatica a pădurii tropicale. Da, suntem aproape de punctul terminus al traseului de astăzi, aflat chiar la limta superioara a pădurii tropicale. Ce traseu ușor am avut!