Creasta Făgărașului 5/5 – Munții Făgăraș

1. Zona Luțele-Comisu (2.050 m) – Șaua Comisu (1.669 m) – Vârful Lerescu (1.690 m)

1 – 1.5 ore / 3,5 km / bandă roșie / ușor

Pe la ora 2 noaptea aud picături de ploaie pe cort. Dupa ultimul asfintit nu m-as fi asteptat. Dar, asa e la munte, mi-am zis! Pe la ora 3 ploaia se intetește. Aud miscare in cortul vecin, nu mai pot dormi. Aud pasi. Deodata cineva deschide brusc fermoarul cortului meu. Era Serban! Dane, scoala-te, strangem si pornim, nu-mi place cum stam aici si nu stim ce e cu ploaia asta! Ok! Ura, in sinea mea, bagam o aventura de noapte! Am strans repede cortul asa la repezeala. Cu frontalele pornite, cu pelerinele pe noi si rucascii acoperiti, am purces la vale.

Traseul parcurge in coborire un gol alpin și trece pe lângă vârful Comisu (1.883 mdm), apoi lasam in stanga un marcaj triunghi albastru catre Sebes, trecem prin șaua Comisu, pe la margine de padure noaptea. Ploaia s-a oprit, asa ca ha ha ha! C’ést la vie! Suntem pe vârful Lerescu (1.690 mdm).

2. Vârful Lerescu (1.690 m) – Curmătura Lerescului (1.369 m) –  Cantonul Rudărița (1.100 m)

2 – 2.5 ore / 6 km / bandă roșie, parțial nemarcat / ușor

În vârful Lerescu este o mica poienita inainte sa intram profund in padure. In dreapta se vad luminile de la barajul lacului Pecineagu, care a fost permanent in valea din dreapta noastra. De acolo izvoraste râul Dâmbovița. De acum intram in padure, nu s-a luminat inca de ziua. Scoatem des sunete, fluieraturi, ca animalele salbatice sa ne auda si sa nu ne iasa in cale. Ele de obicei isi vad de ale lor, dar cum la ora aceea nici ele nu sunt obisnuite sa intalneasca drumeti, era bine sa tiuim din cand in cand.

Ajungem la o bifurcatie, în curmătura Lerescului (1.369 m). De aici traseul marcat continua pe varianta din dreapta dar coboara, urca si iar coboara, iar varianta din stanga, nemarcata, dar cunoscuta bine de Serban, ne scoate pe un drum de tractor forestier in valea unui parau – sursa de apa – altfel spus avem numai de coborit cu dezavantajul ca am putea sa dam de noroi, cine stie?

Oare ce faceam noi la ora 6 dupa câteva ore de mers noaptea partial prin padure? Oare ce? Nu vreau sa va fac pofta, dar culegeam zmeura si mai apoi si mure, cu brobonele de apa pe ele de la ploaia de peste noapte. Asa mic dejun eco, da! E drept ca si ursul s-ar putea bucura de el, dar cum scriam, daca noi il respectam, atunci si el ne respecta!

Dimineata isi face loc. Piscuri se inalta din marea alba de ceata. Drumul nu a fost chiar asa de noroios. Doamne cat se ciopartesc padurile pe aici! Drumul de tractor forestier ne-a condus catre un parau, care continea ceva fier, dupa culoare, paraul se varsa mai apoi intr-altul mai mare, drumul s-a latit, devenind un forestier mai lat. Din dreapta a venit si poteca marcata cu care ne-am reintalnit, semn bun, si uite-asa am ajuns la cantonul Rudărița (1.100 mdm), punctul terminus al turei, unde, multumita lui Serban ne-a asteptat cineva pentru ultimii 9 km cat mai erau de strabatut pe valea Barsa Grosetului pana la cabana Plaiul Foii, cunoscuta multora si unde se poate ajunge pe asfalt. Cu 3 km inainte de Plaiul Foii este un izvor, util celor care pornesc in sens invers.