Cheile Vârghișului și Grota Tătarilor, Munții Perșani

1. Centrul de vizitare / ieșire Cheile Vârghișului (570 m) – ramificație Grota Tătarilor (630 m)

1,7 km / 30 minute / ușor / cruce albastră

Acest segment de traseu a fost descris și în articolul precedent despre Cheile Vârghișului. Se urmează firul văii râului Vârghiș în amonte, trecând prin poiana Sub Piatră, unde este si un refugiu salvamaont foarte ospitalier. Se traversează podul 1 și se ține firul văii. Înainte de podul 2 este un vad prin apă pentru cei care vor să încerce senzații reci. Se revine pe malul drept în locul numit Pensinsula, unde sunt amenajate toalete. Pe malul opus potecii cheii sunt Stânca Szechenyi, Piatra Csudalo și Pestera Orbán Balázs sau Peștera Mare de la Merești, pe care o vom vizita mai târziu și care se vede foarte bine și către care s-a construit un pod nou, o scurtătură. Pe malul nostru este Peștera Hotel Spelaeus. Cu 100 metri înainte de Peștera Șura Cailor, care este în poteca marcată la așa numitul pod 3, acum de fapt al 4-lea datorită noului pod de la peștera mare, este ramificația pe care mulții o caută și doar unii o găsesc. Reper este o poteca abruptă care urcă în stânga.

2. Ramificație Grota Tătarilor (630 m) – Turnul lui Csala (690 m) – Grota Tătarilor (650 m) – ramificație Grota Tătarilor (630 m)

0.6 km / 50 minute / greu / nemarcat

Aceasta este partea cea mai fun, dar și cu adevărat dificilă a traseului nostru. Se urcă abrupt pe o potecă uneori neclară. Pe această porțiune trebuie încălțăminte de munte cu talpă aderentă. Poteca este nu numai înclinată, dar și alunecoasă, cu mici pietricele. Pe alocuri trebuie să te ajuți de mâini, ținându-te de rădăcini, crengi sau îmbrățișând trunchiuri de copaci. Se ajunge în creastă unde pe Turnul lui Csala este un superb punct de belvedere asupra chielor, a Peșterii Mari de la Merești de pe malul opus. Atenție pentru cei cu rău de înălțime. În vârf flutură un steag secuiesc. Coborîrea este parcă și mai riscantă. În zona unde panta se domolește puțin, dar nu de tot, se vede cu greu o potecă spre stânga cum coborîm sau spre dreapta pentru cei care urcă. Aceasta conduce la Grota Tătarilor sau Tatarlik. Grota Tătarilor este poziționată exact deasupra Peșterii Șura Cailor. Aceasta este deoesbit de spectaculoasă datorită formei sale de cap de om cu doi ochi și nas. Peștera are 2 galerii largi, scurte și paralele, care trebuie traversate pentru a ajunge la imaginea spectaculoasă mai sus descrisă. Și de aici este altă perspectivă frumoasă asupra cheilor. Apoi coborîm abrupt, înapoi în Poteca Cheii, la traseul marcat, la ramificația de unde am făcut abaterea.

3. Ramificație Grota Tătarilor (630 m) – Peștera Șura Cailor (640 m)

0,1 km / 10 minute / ușor / cruce albastră

O dată reveniți în Poteca Cheii, continuăm în amonte și ajungem imediat la Peștera Șura Cailor. Se mai numește pestera nr. 8 sau Pestera Lőcsűr. Urcam pe o mică scară pentru a intra în peșteră. Aprindem lanternele si intram in pestera. Este o pestera uscata, orizontala in care am inaintat vreo suta de metri, poate mai mult. La un moment are o ramificație în dreapt, de fapt un fel de S pe care se mai poate merge, atenție însă la întoarcere să recunoașteți traseul. Nu am remarcat formatiuni stalactitice, dar am vazut niste insertii precum cristalele in calcarele pesterii. Suntem în punctul 9 de pe hartă.

4. Peștera Șura Cailor (640 m) – Peștera Orbán Balázs (650 m)

0,2 km / 30 minute / ușor, mediu (se urcă scara de la Peștera Mare) / cruce albastră și bandă galbenă

Traversăm așa-numitul pod 3, care a devenit între timp al 4-lea și ne întoarcem pe celălalt mal, câteva sute de metri, în aval. Pe acest drum apare și marcajul bandă galbenă. De pe potecă se văd așa frumos Turnul lui Csala, sub el Grota Tătarilor și sub aceasta Peștera Șura Cailor. Ajungem la baza scării care urcă la Peștera Orbán Balázs. Un panou de pe potecă ne informează despre liliecii care trăiesc în peșteră. Peștera  Orbán Balázs se mai numește Peștera Mare de la Merești sau Peștera 14.

Pana la descoperirea Pesterii Tausoare din Muntii Rodnei a fost considerata cea mai lunga pestera din Carpatii Orientali, masurand circa 1,4 km. Suntem oarecum in zona centrala a Cheilor Vârghișului. Pestera Orban Balazs are o importanta speologica mare. Ea este constituita din doua sali principale: Sala Mare si Sala Fekete Istvan. Fekete a fost speologul care, in anul 1835, a cartografiat pestera asa de detaliat incat hartile lui sunt valabile si folosite si in zilele noastre. Valoarea pesterii este data de descoperirile facute, anume fosile ale omului preistoric si de ursus spelaeus, dar si de popularea ei cu numeroase specii de lilieci, undeva la intrare fiind si un avertisment in acest sens, astfel o sala este inchisa din acest motiv.

Pestera este destul de vizitata, chiar daca nu este amenajata (cu exceptia scarilor metalice de acces) si nici electrificata. Se poate inainta destul de facil, fara obstacole prea mari, daca ai lanterne bune. Cotloanele pesterii sunt in primul rand foarte inalte. Pestera este concretionata, dar nu prezinta formatiuni remarcabile de stalactite, stalagmite si coloane. Este uscata. În pereti sunt fragmente ca de pietre pretioase. Pestera are 5 intrari.

5. Peștera Orbán Balázs (650 m) – ramificație continuare Cheile Vârghișului (630 m) – puntea mare – alte punți – confluența cu pârâul Poiana Pietrii – intrare Cheile Vârghișului / Canton Țiglărie (620 m)

2,3 km / 60 minute / ușor / cruce albastră

Marcajul de urmat în amonte, ba pe un mal, ba pe celălalt al râului, este cruce albastră. În primii 300 metri până la ramificația care urcă în culmea din dreapta, traseu descris aici, ne însoțește și banda galbenă. După ramificație urmeaza puntea cea mare, suspendată deasupra cheilor, singura care nu traversează râul. În ambii versanți ai cheilor sunt multe peșteri. Pe malul drept se află izbucul de sus si ponorul mare. Poteca traversează pârâul Poiana Pietrii, posibil loc de alimentare cu apă. În total sunt 10 punți dacă nu greșesc. Punțile au ceva balans la traversare, de aceea se recomandă a fi traversate individual. La intrarea în chei (în sensul de curgere a Vârghișului) este o poiană largă, generoasă pentru un popas la iarbă verde. Poteca ajunge până într-un drum forestier din Cantonul Țiglărie.

6. Canton Țiglărie (620 m) – Capela Tătară (750 m)

2,7 km / 60 minute / ușor / bandă galbenă, parțial nemarcat

Întoarcerea urma să o facem pe sus. În acest sens am urmat flancul stâng al cheilor, pe marcajul bandă galbenă, care la început de traseu este clar. Un drum de căruță urcă lent și plăcut prin pășuni cu flori. Sunt mai multe ramificații spre stânga. Pe una dintre acestea, chiar dacă este nemarcată, trebuie sa părăsim banda galbenă dacă vrem să trecem și prin punctul numit Capela Tătară. Capela Tătarilor este o ruină, având doar o parte din ziduri în picioare. E străjuită de corni ți inundată de vegetație. Pe linia de nivel de aici avem o perspectivă către dreapta spre Cheile Vârghișului. Undeva, tot în dreapta, se găsește un punct de belvedere amenajata pe un piemont stâncos. de un de ar trebuisă se vadă și refugiul din poiana de mai jos pe unde am urcat data trecută.

7. Capela Tătară (750 m) – Poteca Șura de Piatră – Peștera Șura de Piatră (600 m) – Centrul de vizitare / ieșire Cheile Vârghișului (570 m)

2,6 km / 60 minute / ușor / punct roșu

În apropierea Capelei Tătare vom găsi indicatoare și poteca marcată cu punct roșu. Aceasta urmează Poteca Lupilor, continuând pe lângă un punct de belvedere înainte pe Poteca Șura de Piatră. Poteca Lupilor, coboară pe scurtătură nemarcată, dar poteca este greu vizibilă și destul de abruptă. Noi urmăm Poteca Șura de Piatră, care este marcată foarte bine. Pe segmentul care începe să coboare tot mai mult este o altă ramificașie, nemarcată, care ajunge la Peștera Șura Cailor, in câteva minute și reîntâlnește Poteca Lupilor. Pe nesimțite ne trezim lângă podul 1, de unde a început propriu-zis traseul nostru în buclă. Continuăm prin poiană până în parcare, după ce facem și o oprire pentru un schimb de informații la punctul salvamont.