Cheile Tișiței, Munții Vrancei

Sălbăticie pură

Acces pe Cheile Tișiței

La intrarea în Cheile Tișiței se ajunge din apropierea localității Lepșa, județul Vrancea. Din Focșani pe DN2D, în amonte pe Valea Putnei, la 1,8 km după ramificația spre Cascada Putnei, la intrarea în Lepșa, pe strada Tișiței, în stânga, pe care o urmăm 1 km. Din Focșani sunt 73 km care se parcurg în 1,5 ore. Se poate veni și dinspre Târgu Secuiesc (CV) pe DN2D de unde sunt 51 km care se parcurg auto în 1 oră.

Despre Munții Vrancei

Munții Vrancei fac parte din Carpații de Curbură, grupă a Carpaților Orientali. Altitudinea maximă se atinge în Vârful Goru, 1785 mdm. Limitele geografice ale Munților Vrancei sunt: la nord Valea Oituzului, care îi separă de Munții Nemira, la est Subcarpații Vrancei, la sud-vest Valea Buzăului, care îi separă de Munții Penteleu, iar spre vest Depresiunea Brașovului. Între atracțiile Munților Vrancei se numără Cascada Putnei, Cheile Tișiței, Vârfurile Goru și Penteleu, Focul Viu de la Andreiașu de Jos.

Cheile Tișiței sunt înglobate în Rezervația Naturală Tișița întinsă pe 300 hectare în jurul cursului inferior al Văii Tișiței. În rezervație trăesc specii endemice precum trandafirul de munte, izmișoara, curpenul de munte, sînzienele de munte și ciuboțica ursului. Zona este populată cu urși.

Harta Traseului

(click pe obiective pentru versiunea extinsă)

Caseta tehnică

Dificultate: greu

Durata / distanța: circa 4 ore / 10 km

Marcaj: triunghi roșu, traseu foarte bine marcat

Surse apă: pe Valea Tișiței, dar mai bine să fiți aprovizionați

Altitudine minimă: ca. 580 mdm la intrarea în traseu

Altitudine maximă: ca. 880 mdm în Tunelul Mare

Diferență de nivel: +720 m / -490 m

Observatii: în multe porțiuni fosta potecă este ruptă de viituri și se ocolește după marcaje, iar după Tunelul Mare traseul devine dificil necesitând 4 traverări prin apă, un urcuș și un coborîș pieptișe, campare în zonă sălbatică

1. Intrare Rezervația Cheile Tișiței – Confluența Tișiței Mari și Tișiței Mici 

6 km / 2 ore / mediu

De la Gura Tișiței, adică locul de vărsare a râului Tișița în râul Putna, înaintâm cu grijă, cu mașina încă 1 kilometru până la intrarea în Rezervația Cheile Tișiței. Aici se poate parca gratuit și achita taxa de intrare în parc, dar noi nu am întâlnit pe nimeni căruia să îi achităm.

Încă de la început traseul intră în Cheile Tișiței. De o parte și de alta a cursului râului Tișița, cu apă limpede, se ridică pereți de stâncă, unii înalți și abrupți. Pe dreapta depășim stânca numită Altarul Tișiței. Traseul are chiar și niște marcaje kilometrice. Cândva pe aici se strecura un drum rutier și chiar unul feroviar. Podurile late cu parapeți de piatră, parțial distruse de viituri stau dovadă. Poteca coboară din când în când abrupt în albia râului sau se cocoață mai sus datorită rupturilor de drum generate de viituri.

Ruta noastră traversează o zonă împădurită, pietroasă, care trebuie parcursă cu atenție în dreptul rupturilor amintite. Pe partea stângă, într-un luminiș cu plante înalte rămâne Cantonul Silvic Tisaru (La Pândar).

Cheile Tișiței devin tot mai spectaculoase cu cât urcăm lin în amonte. După mai puțin de 2 ore, ajungem la confluența Tișiței Mari cu Tișița Mică, punct din care cursurile reunite ale râurilor poartă numele Tișița.

Rezervația Naturală Tișița

intrarea în Cheile Tișiței

perete de stâncă

pod vechi de piatră peste Tișița Mare

altă traversare forțată din cauza viiturilor

în mijlocul râului

cantonul forestier

trebuie să coborîm abrupt peretele de stâncă

Tișița Mare

2. Confluența Tișiței Mari și Tișiței Mici – Arcade – Tunelul Mare

1 km / 0,5 ore / ușor

De la confluență , marcajul ne îndreaptă pe malul drept al Tișiței Mici. Peisajul de chei se păstrează. Studiind harta am văzut că în amonte de confluență pe Tișița Mare este o cascadă, probabil un obstacol pe care astfel îl evităm străbătând în același timp un sector spectaculos de drum, cu vedere spre âancurile înalte și abrupte de pe malul stâng, unde pot fi zărite capre negre.

Deși ne deplasăm numai 1 kilometru pe Tișița Mică, trecem prin 2 arcade de piatră și după puțin timp ajungem la intrarea într-un uimitor tunel, unde se găsește și un panou mare și clar de avertizare asupra dificultății continuării traseului prin tunel, dar mai ales a celor 5 traversări prin apă și a urcușurilor abrupte, care vor urma, a zonei sălbatice, mediul natural al urșilor, râșilor, lupilor, alipsei semnalului de telefonie și a depărtării de localitățile populate.

confluența Tișiței Mari și Tișiței Mici

arcada

eu la arcadă

abrupt

arcada

panou de avertizare

prin tunelul mare

3. Tunelul Mare – Loc campare pe Tișița Aurie (Mare)

2 km / 1 oră / dificil

Intrăm în tunelul mare care măsoară 300 metri lungime. Acesta poate fi noroios sau parțial inundat, noi l-am găsit în stare ideală pentru a fi traversat. În tunel am identificat resturi de traverse de cale ferată, care certifică o dată în plus existența unor vechi căi pe aici construite de pe vremea austriecilor.

În partea cealaltă a tunelului regăsim Tișița Mare. Coborîrea în albia râului este scurtă, dar abruptă și necesită atenție, ca toate traversările râului, care ne așteaptă. S-a întunecat, ceea ce face expediția noastră și mai aventuroasă. La unele traversări am pășit din piatră în piatră, la altele am construit noi locurile improvizate de trecere, dar am optat și pentru traversarea desculț prin apă. Valea Tișița Mare se numește de acum și Valea Tișiței Aurii. Cheile devin tot mai sălbatice.

După a patra traversare a Tișiței Mari prin apă, începe un urcuș pieptiș pe malul stâng, prin pădure, pe un teren alunecos cu pietricele, pământ, rădăcini de copac și cetină, la lumina lanternei, scoțând sunete sau fluierând să nu ne întâlnim cu ursul. Se urcă până lângă un promontoriu aflat în stânga potecii, de unde coborîm abrupt, dar în câteva serpentine în făgașul unui pârâiaș, pe care il depășim ușor, pentru a intra într-o poiană plană pe malul stâng al Tișiței Aurii. Acest urcuș și coborîș s-au datorat din nou devierii traseului nostru pentru a evita o altă zonă cu cascade.

Este întuneric, cerul este înstelat, acesta va fi locul nostru de campare în sălbăticie. Aici nu suntem decât urșii și noi 3: Petra, Bogdan și cu mine. Noapte bună! Vise plăcute cu urși!

traverse de cale ferată găsite în tunel

luminița de capătul tunelului

traversarea tunelului mare

urcăm noaptea, abrupt, prin pădure

4. Campare, mic dejun la piatră încinsă și baie în jacuzzi

Dimineața următoare aveam planuri mari, dar Bogdan, organizatorul turei, avea înainte 2 surprize.

La micul dejun vom aprinde foc de tabără, care trebuie bine protejat cu pietre de la râu, și pe care îl aprindem cu lemne și cu cetină de brad. În jarul încins am pus pietre plate din râu pe care am întins fripturile care au început imediat să sfârâie. Le-am presărat cu cimbrișor cules din poiană și am cules și mâncat frăguțe coapte.

A doua surpriză s-a petrecut la 100 de metri de locul de campare în aval, unde Tișița Mare forma câteva căderi de apă, în trepte mici, pe un sol stâncos, formând niște bazine naturale puțin adânci. Am făcut baie în acest jacuzzi natural! Spectacol și răsfăț!

în tabăra de corturi

mic dejun la piatră încinsă

în jacuzzi

5. Loc campare pe Tișița Aurie (Mare) – Ieșire Rezervația Cheile Tișiței

9 km / 4 ore / dificil

Puțin în amonte de locul de campare este confluența cu pârâul Cristianu Mic, pe care se poate urca foarte abrupt în Creasta Cristianului și în Șaua Geamăna, pe același marcaj triunghi roșu, apoi pe nemarcat la Vârful Coza și pe bandă roșie în Golul Coza pentru o panoramă 360. Timp necesar 4 ore, traseu dificil cu diferență de nivel mare. Acesta era planul nostru inițial, pe care din l-am schimbat la fața locului luând o decizie după principiul unul pentru toți, toți pentru unul.

După amiază am purces spre ieșirea din Parcul Natural Cheile Tișiței, pe același traseu pe care venisem, având însă lumină naturală pe spectaculosul sector de drum parcurs cu o zi înainte la lumina lanternelor. Urcuș greu, coborîre abruptă, 4 traversări improvizate ale râului, tunelul mare, arcadele, confluența și atât de frumoasele Chei ale Tișiței. Pentru că am fost nevoiți să avansăm încet, greu, ne-a prins din nou întunericul spre capătul traseului.

Mulțumesc Bogdan că m-ai ajutat să descopăr acest rai!

construiesc trecerea improvizată a râului

traversare improvizată

testarea punții

Mulțumesc, Bogdan!

Concluzie

Cheile Tișiței a fost primul meu traseu în Munții Vrancei și a fost unul de care îmi voi aminti mereu cu drag datorită sălbăticiei acestor munți, puțin circulați de om, în care sălbăticiunile sunt la ele acasă, peisajul este spectaculos și am văzut cu ochii mei cât de repede acaparează viața fiecare colțișor unde se poate extinde, unde poluarea lipsește și unde natura reconfigurează permanent aspectul terenului. Deosebit, superb, impresionant, de admirat și de explorat! Vreau să revin în Munții Vrancei!

Numai bine!

Pași:

ro_RORomână