1. Traversarea canionului
45 min / 1 km / nemarcat, amenajat
Cam asa arata peisajul de pe fundal pana sa ne apropiem de Canionul Raggaschlucht. Sa purcedem pe podetele foarte solide si bine intretinute, din lemn, cu balustra, pe firul văii Ragga, in amonte. Intram in canion. Wow! Este fabulous! Sub podetul pe care pasim apa rece a paraului parca paradoxal clocoteste intr-una. La scurta distanta dupa intrarea in canion, privesc catre in sus si observ ca trecem pe sub un mega bolovan proptit la peste 30 metri deasupra noastra de cele doua flancuri ale canionului inalt. Asa dupa aprecierea mea, aici canionul e mai ingust de 4 metri, cat se lauda ”Sapte Scari” ca este recordul de ingustime pe care l-ar detine. Și ca sa fie clar ce forta are apa, nu trebuie sa privesti prea mult in jos. Inaltimea maxima a peretilor care flancheaza canionul ajunge la 200 de metri. Directia canionului se schimba de cateva ori ceea ce face ca violenta paraului sa creasca si mai mult. Intr-un asemenea peisaj nu pot lipsi cascadele, prilej de fotografii. Urcam fara sa ne dam seama, asa de frumos este cadrul natural decupat parca din lumea pe care o stim. Pe tot parcursul canionului traseul amenajat confera sentimentul de incredere si siguranta. Un plus față de ”Sapte Scari”, in afara pasajului mai lung de parcurs, il reprezinta felul cum a fost gandit traseul amenajat astfel inca acesta urca din bucati mai scurte, aceasta nu inseamna ca nu sunt scari verticale, dar nu atat de verticale ca in Romania. Un look aproape de iesirea din canion, catre inapoi. Ce pacat ca nu ne putem intoarce tot pe aici! Nu s-a terminat, mai avem puțin…