Azuga – Vârful Baiul Mare, Munții Baiului

1. Tur de orizont la pornire

La coborirea din gondola nu mai stiu in ce ordine am facut “uau” si ne-am tras caciuli / bandane, geci pe noi. Iesisem deasupra norilor, batea vantul si aveam ceva de facut aici inainte sa tropaim pe poteci. View-ul de la statia superioara a gondolei este magnific: Stand cu fata la directia de unde am urcat – la vale aveam Pârtia Sorica (de fapt sunt 2 partii una catre Azuga si una in valea opusa), in stanga poteca marcata triunghi albastru, care urca din Azuga (varianta recomandata cand nu merge gondola, caci pe partie urcusul e anevoios), jos la poale apareau prin ferestrele norilor albi case din Azuga, iar la orizont vedeam Vârful Postavaru si in dreapta lui Masivul Piatra Mare. Pana in Postavaru si Piatra Mare sunt Muntii Garbova (dupa unele documentatii parte a Baiului), dar acum erau in ceatza. Poza!

2. Telegondola Azuga (1520 m) – Culmea Urechea – Vârful Duțca (1715 m) – Șaua Cazacu (1692 m)

1 oră și 15 minute / 3 km / cruce roșie / ușor

Gata de drum! Pe un gard citim 2 indicatoare. Unul ne informeaza despre traseul marcat cruce roșie care ne va insoti o bucata de drum ca mai apoi sa continue pe Orjogoaia spre Traisteni (5 ore). Celalalt ar fi al nostru catre Vârful Baiul Mare cu optiunile de coborire in Sinaia sau Posada. Marcajul omologat al traseului este bandă roșie, duce la Posada, dar este aproape absent de pe traseu! Mai mult, atentie!, cineva a tinut sa fie mai destept decat trebuie si a vopsit pe indicatorul de aici peste marcajul oficial banda rosie pe cel cu cruce rosie. Poteca se inscrie pe Culmea Urechea (al carui maxim de 1705 m il lasam in stanga) in urcus usor pe un drum de 4X4 trasat de cauciucuri in pajistea alpina a Baiului. O caracteristica importanta a acestui traseu este ca se desfasoara la gol alpin si desi este tehnic unul usor, poate pune probleme de orientare pe ceata deasa sau pe viscol. Admiram din nou Piatra Mare, in vale in plan apropiat ceata care acopera Valea Azugii, iar in dreapta acesteia Munții Neamțului cu Vârful Rusu, Stevia, Neamtului (1923) si Paltin. Inca nu v-am spus de peisajul cel mai cel pentru ca il vom tot admira de-a lungul zilei in diferite ipostaze care mai de care de pus pe fototapet. Este vorba de Munții Bucegi, pe care ii vom avea in dreapta noastra, ale caror varfuri mai inalte au scos capul deasupra norilor, marea lor parte, dar si Valea Prahovei care separa Baiului si Bucegii ramanand inca in ceață. Drept in fata avem vizibilitate excelenta si ne bucuram de spectacolul in miscare al norilor si de fluieratul vantului care canta prin gaurile betelor de trekking. Privind in urma, vedem si ce nu puteam admira mai devreme din cauza cetii: cabana Susai din Garbova cu Piatra Mare pe fundal. Nici nu am realizat cand am trecut Vârful Duțca (1715 mdm), dar am remarcat varful proeminent din stanga drumului nostru – Vârful Cazacu (1753 mdm). Desi vantul bate moderat, soarele ne incalzeste fetele si ne asigura conditii excelente de drumetie. O alta particularitate a acestui traseu este lipsa surselor permanente de apa, solutii de avarii gasiti pe Valea Ceausoaia pe poteca stanii pe partea opusa varfului Cazacu.

3. Șaua Cazacu (1692 m) – Șaua Băiuțului (1750 m)

0,5 ore / 1 km / cruce roșie / ușor

Ne gasim in Șaua Cazacu (1692 mdm), unde avem o prima ramificatie importanta. Catre stanga in unghi ascutit (la inceput) si in usoara coborire marcajul cruce rosie conduce pe Plaiul Petru Orjogoaia catre satul Trăisteni in Valea Doftanei in 3,5 ore. Alte 3 ore tot pe marcaj cruce rosie dureaza in directie opusa la inceput comun cu traseul nostru, apoi in coborore spre Busteni via Zamora. Asa ca mai mergem o bucata pe marcajul cruce roșie in lipsa celui cu banda rosie. Urmam continuu o curba de nivel foarte usor ascendenta. Nu simtim efortul urcusului absolut deloc. Specatacolul oferit de soare, cer, vant, nori, ceata, pasunea alpina si varfurile Bucegilor este total. Reusita show-ului este ca suntem mereu deasupra norilor, cu fata in soare. Ajungem la a doua mare ramificatie marcata.

4. Șaua Băiuțului (1750 m) – Șaua Baiului (1770 m)

0,5 ore / 2 km / cruce roșie, bandă roșie / ușor

Ne gasim in Șaua Băiuțului (1750 mdm). Aici citim pe niste sageti destul de ruginite ca la dreapta se desprinde Culmea (Plaiul) Zamorei care coboara in Busteni in 3 ore pe marcaj cruce rosie. In stanga noastra avem Vârful Baiuțul (1817 mdm). Inainte este Vârful Baiul Mic (1827 mdm) pe care il vom ocoli prin dreapta pentru a ne indrepta spre altitudinea maxima a masivului, Vârful Baiul Mare (1895 mdm), si mai inainte, usor dreapta, permanent cu cusma de ceatza pe cap. Dar sa stiti ca am regizat ca sa se descopere la sosirea noastra. Sa vedem, daca se va tine de cuvant. In dreapta la orizont dupa Culmea Zamorei, observam ca ceata din vale s-a mai ridicat de la nivelul localitatilor prahovene si incinge un brau pe la mediana Bucegilor. Jepii Mici, Caraimanul, Costila si partial Omu și Bucsoiu ne zambesc noua si soarelui. Salut, dragilor! Gata cu marcajul cruce rosie. De aici ar trebui sa mergem inainte. Drumul lat e atat de clar ca nu pune probleme de orientare. Dar ce sa vezi? Apare de cateva ori banda roșie, dublata de punct albastru. Pe mana dreapta numaram, de fapt mai mult tata, ca eu nu am avut rabdare. 1,2, .. 22, 23, biciclisti. Un ciclotraseu urca din Busteni in creasta si se infige in drumul nostru ceva mai in față. Daca pana acum am numarat pe degetele de la o mana alti trecatori, acum deodata nu ne mai ajung nici degetele de la picioare.

5. Șaua Baiului (1770 m) – Vârful Baiul Mare (1895 m)

1 oră / 1,5 km / bandă roșie / mediu

Șaua Baiului (1770 mdm). De aici se deschid 2 optiuni pentru noi. Sa urcam varful suprem, Baiul Mare, sau sa il ocolim (pe stanga) asa cum am facut cu majoritatea varfurilor de pana acum pe drumul de 4×4. Varful Baiul Mare era in ceata, care venea spre noi parca sa ne inghita. Am raspuns provocarii si ne-am indreptat vitejeste catre ea, alegand sa abordam varianta ”pe vârf”. In urma, catre Baiul Mic si pe fundal in zare Postavaru, era senin. In prim plan Saua Baiului. Intram in ceață deasa. Mai bine ca nu vedem panta urcusului. Nu ca ar fi de speriat, dar trebuie sa vad si un avantaj in orbecaiala in care ne-am trezit. Si ajung pe varf.

Vant mai taricel. Am gasit un plus si la rafalele de vant, sperand ca vor spulbera ceata … pentru noi. Au aparut si co-drumetii mei pentru poza in 3. Noi 3 si ceata. Hotarim sa ne oprim la adapostul unui mal de pamant.

Pauza de masă. Cum ne asezam, se spulbera putin ceața. Ne ridicam, revenim in varf, … ceață iar! Pauză din nou! Trecem la felul 2 (sandwich-ul 2). Iar se spulbera, iar ne ridicam, iar ne păcălim! Oare ce va urma? … se spulbera, hopa sus, cu mancarea in gura si reusesc un selfie rapid spre Saua Baiului. Si totusi, …., in sfarsit, se duce ceata din acest varf. Dar surpriza! Dar ce surpriza! NU eram pe varful cel mare!!! Eram pe un varf intermediar! Asta da pacaleala! Acum ca s-a limpezit cerul, am vazut si varful varfului. Gata, sus in 2 picioare, stang, drept, stang, drept. Nu ma credeti daca nu pun poza ca s-a dus ceața?

6. Vârful Baiul Mare (1895 m)

Superbul abrupt al Bucegilor spre exemplificare de la stanga la dreapta Caraimanul, Costila, Omu, Bucsoiu. Yes, it is! 

Sa ne mai delectam …. Dar oare suntem in sfarsit pe Vârful Baiul Mare (1895 mdm), top obiectivul traseului nostru? Ca sa fiu corect, inca nu eram pe varful varf, pe acesta aveam sa il gasim cativa pasi mai incolo.

Suntem la altitudinea maxima din Munții Baiului (1895 mdm). Sub noi, in stanga (la vest) este Valea Rea, pe muchia din dreapta a acesteia, intre grohotis si marginea padurii, pe un flanc inierbat si puternic inclinat este locul numit Poiana cu Narcise, unde la sfarsit de aprilie infloresc zeci de mii de narcise plapande razbind rafalelor de vant.

Dar sa punctam acum aproape toata creasta Bucegilor: de la stanga incepand Vanturisul, Furnica si Vârful cu Dor, Piatra Arsa, Jepii Mari, Jepii Mici, Caraimanul si continuarea v-am spus-o deja.