Vârghișului-Schluchten, Perșani-Gebirge

1. Centrul de vizitare (570 m) – sub Piatră (595 m)

1 km / 20 minute / ușor / cruce albastră

Von Centrul de Vizitare, pe care pe harta l-am gasit trecut ca centru de informare turistica se continua pe drumul marcat cu cruce albastra, catre inainte, in amontele vaii Varghisului. La intrarea in traseu citim panoul cu harta zonei si facem poza de grup. Exista si un afis cu taxe de vizitare – 5 lei adulti, 3 lei copii / studenti, 5 lei auto.

Parcurgem o zona noroioasa pe langa o proprietate ingradita, care duce dupa vreo 500 metri pana intr-o poiana larga. Este un loc cu vetre de foc si amenajat si cu toalete publice, care cred ca in sezonul cald se populeaza in consecinta. Aspectul calcaros al reliefului ne apare in curand in fata ochilor. Urmam asa numita Poteca Cheii. Râul si-a sapat albia prin calcarele jurasice pe care le-a intalnit in drum formand aceste chei.

Suntem la prima punte peste râul Varghis. Aceasta, ca si celelalte pe care le vom intalni sunt solide si ancorate bine in maluri. Imediat dupa podul din lemn, gasim 3 avertismente: ursi, serpi si caderi de pietre! Din alta sursa de documentare am aflat ca in apele Varghisului traiesc si vidre. De aici incepe traseul in bucla pe care il vom urma. Suntem în punctul Sub Piatră, notat cu 2 pe hartă.

2. Sub Piatră (595 m) – Peștera Șura Cailor (650 m)

0,8 km / 30 minute / ușor / cruce albastră

Continuam pe vale, prin chei. Dam de primele portiuni cu zapada mica si in dreptul unui mic obstacol avem mici probleme de echilibru. Oare asa sa fie drumul de acum incolo? Nu a fost lunga zona inzapezita, asa ca am recapatat curaj. Aici, undeva in flancul drept cum mergem noi este Pestera Kőcsűr, dar nu exista vreun indicator catre ea. Urmam bucla râului. Pe mal am pozat apa inghetata, semn ca nu era chiar cald.

Traversam a doua punte solida dupa ce ne intrebam ce numar purta la picior individul care a lasat urme in zapada? Suntem din nou pe malul drept sau flancul stang, cum doriti. Marcajul cruce albastra este foarte bun, de altfel nici nu ai cum sa ratezi poteca. Trebuie totusi sa punctez o deosebire de detaliu intre pozitia fizica a potecii pe teren si respectiv pe harta din aplicatia Muntii Nostri. Poteca va ramane pe malul drept mai mult decat este figurat pe harta amintita. Pe mapy.cz harta este corecta. In dreapta se inalta Stânca Szechenyi, deasupra careia este si un punct de belvedere, dar cine ajunge acolo? Dupa un alt cot al raului, in versantul stang este Peștera Hotel Spelaeus si ceva mai in fata, in versantul drept (pe malul stang al raului) este imensa deschidere a Pesterii Orbán Balázs, la care vom ajunge curand.

Cu ochii in dreapta sa prindem mai bine in poza marea deschidere de pestera si Piatra Csudalo care se inalta deasupra ei, ajungem in curand la al treilea pod, in dreptul caruia pe partea noastra, malul drept, la botul calului cum se spune, vedem o alta bijuterie, alta pestera.

Este Pestera Sura Cailor sau pestera nr. 8 sau Pestera Lőcsűr. Urcam putin abrupt, ajutati si de un cablu de siguranta si ne pozam la intrarea in pestera. Aprindem lanternele si intram in pestera. Este o pestera uscata, orizontala in care am inaintat vreo suta de metri, poate mai mult. Nu am remarcat formatiuni stalactitice, dar am vazut niste insertii precum cristalele in calcarele pesterii. Suntem în punctul 3 de pe hartă.

3. Peștera Șura Cailor (650 m) – Peștera Orbán Balázs (650 m)

0,2 km / 10 minute / mediu / bandă galbenă

Iesim din pestera. Deasupra pesterii este Turnul lui Csala. Mai sus, pe o poteca foarte abrupta din ce am citit se poate urca la una din pesterile spectaculoase din aceste chei, Peștera Tătarilor sau Tatarlik, care ofera o imagine fioroasa a intrarii in cavitate, datorita celor doua intrari ca 2 ochi intre care este o parte stancoasa, imaginea rezultata semamand leit cu o fata fioroasa cu 2 ochi imensi si un nas urat. Intr-un fel imi pare rau ca nu am urcat si noi, dar mai aveam multe de vizitat in aceasta zi. Revenim la râu unde ne asteapta al treilea pod. Cum traversam puntea, se deschid 2 optiuni: continuarea pe Poteca Cheii catre stanga sau sa ne intoarcem o bucata la dreapta sa vizitam cea mai tare pestera din chei. In acest punct intalnim si marcajul banda galbena. Ne intoarcem vreo 200 metri si ne gasim undeva sub Pestera Orbán Balázs. De aici admiram versantul opus care culmineaza in varful Tiva (935 m).

4. Peștera Orbán Balázs sau Peștera Mare de la Merești (650 m)

Pestera Orbán Balázs este sapata in Stânca Minunilor, pe malul stang al Varghisului. Poteca urca 2 rânduri de scări metalice care faciliteaza accesul la gura pesterii. Suntem în punctul 4 de pe hartă.

Pestera Orban Balazs mai poarta denumirea de Pestera Mare de la Meresti sau pestera nr. 14 din Cheile Varghisului. Pana la descoperirea Pesterii Tausoare din Muntii Rodnei a fost considerata cea mai lunga pestera din Carpatii Orientali, masurand circa 1,4 km. Suntem oarecum in zona centrala a Cheilor Vârghișului.

Pestera Orban Balazs are o importanta speologica mare. Ea este constituita din doua sali principale: Großer Saal ja Sala Fekete Istvan. Fekete a fost speologul care, in anul 1835, a cartografiat pestera asa de detaliat incat hartile lui sunt valabile si folosite si in zilele noastre. Valoarea pesterii este data de descoperirile facute, anume fosile ale omului preistoric si de ursus spelaeus, dar si de popularea ei cu numeroase specii de lilieci, undeva la intrare fiind si un avertisment in acest sens, astfel o sala este inchisa din acest motiv.

Pestera este destul de vizitata, chiar daca nu este amenajata (cu exceptia scarilor metalice de acces si a inca uneia in interiorul pesterii) si nici electrificata. Se poate inainta destul de facil, fara obstacole prea mari, daca ai lanterne bune. La un moment dat depasim o poarta metalica pusa in mijlocul drumului, dar care poate fi ocolita pe ambele parti. Cotloanele pesterii sunt in primul rand foarte inalte. Pestera este concretionata, dar nu prezinta formatiuni remarcabile de stalactite, stalagmite si coloane, sau nu le-am remarcat noi. Este uscata. La un moment dat se ingusteaza, dar se poate trece mai departe, mai apoi calea subterana devenind din nou larga. Vine o zona unde se urca usor, aici este si scara. Am mai mers ce am mai mers prin pestera generoasa. Cred ca am ajuns destul de aproape de ultima sala, care se pare ca este si cea mai mare. La circa 1 km de la intrare, apa a depus in pereti fragmente de pietre pretioase. La intoarcere am observat ca putin inainte de iesirea principala, este o ramificatie catre o iesire secundara. De altfel pestera are 5 intrari.

*Completare 2022: Am auzit ca pestera nu mai este vizitabila, iar in chei s-ar intra cu ghid!

5. Peștera Orbán Balázs (650 m) – ramificație (620 m)

0,4 km / 15 minute / mediu / bandă galbenă

Dupa ce am explorat in felul nostru Pestera Mare de la Meresti continuam drumul prin chei, care este lejer si placut, nu ridica probleme, poteca e clara, ferma, marcata cruce albastra si banda galbena pe aceasta portiune.

Ajungem la o alta ramificatie de poteci, nemarcate prea bine. Inainte tot prin chei, la firul apei pe cruce albastra si jumatate dreapta in sus, pe banda galbena.

Noi am mai mers putin prin chei, intrucat ochisem o punte suspendata deasupra raului fixata lateral pe stanca pe o lungime de cateva zeci buni de metri. Ne intoarcem la rascrucea anterioara si de aici luam ca reper marcajul banda galbena. Suntem în punctul 5 de pe hartă. Viorelele semnaleaza anotimpul in care ne aflam.

6. Ramificație (620 m) – Poiana Pietrii (refugiu) (710 m)

0,5 km / 30 minute / mediu, dificil / bandă galbenă

Urcam, urcam. Castigam ceva altitudine si prin paduricea crescuta pe acest flanc abrupt admiram defileul Varghisului, care se vede tot mai jos, mai departe de noi. Urmeaza o zona cu cateva lanturi ajutatoare si mai alunecoasa la baza unei stanci, dar nepericuloasa. Seamana cu poteca de la Sirul Stancilor din Masivul Piatra Mare, dar in miniatura. In fapt acum urcam Dealul Pipasok (745 m).

Iesim deasupra zonei impadurite si avem perspectiva asupra varfurilor care flancheaza cheile. Suntem în Poiana Pietrii, în punctul 6 de pe hartă. Pauza de masa si de odihna jumatate de ora in saua de sus unde in dreapta potecii vedem si un refugiu in stare buna.

7. Poiana Pietrii (refugiu) (710 m) – ramificație (720 m)

0,35 km / 10 minute / ușor / bandă galbenă

Repornim. Indicatoarele din șa parca sunt insuficiente pentru orientare. Cu greu zarim urmatorul marcaj undeva departe pe un copac. Avem doua optiuni. Sa urmam inainte banda galbena pana intalneste in partea superioara a poienii largi marcajul punct rosu sau sa cautam scurtatura nemarcata catre dreapta pe langa refugiu si pe langa punctul de belvedere de pe varful din dreapta, care intalneste mai incolo punctul rosu. Optam pentru prima varianta intrucat poiana larga era inzapezita, doar ici colco la distante mari era cate un marcaj pe cate un copac. Nu stiu daca atunci cand nu e zapada nu or fi ceva semne la nivelul solului. Oricum pe ceata orientarea ridica ceva probleme in acest loc. M-am folosit de harta din aplicatia Muntii Nostri si am mers pe presupunul traseu banda galbena pana am ajuns la presupusul traseu punct rosu. Am ajuns în punctul 7 de pe hartă.

8. Ramificație (720 m) – poteca Șura de Piatră – sub Piatră (595 m)

2,1 km / 50 minute / ușor / punct roșu

De la ramificație ne-am ghidat de hartă. Am intrat pe Poteca Capelei, numita asa pentru ca trece prin apropierea de Capela Tatarilor, pana la alte indicatoare punct rosu, care in sfarsit confirmau ca eram pe drumul bun, pe marcajul punct rosu, care ne va calauzi mai departe. De acum urma sa coborim prin padure pe punct rosu pe Poteca Koecsuer (Șura de Piatră). Aceasta duce pe langa Pestera Koecsuer (Șura de Piatră) pana jos in valea Varghisului, in traseul urmat dimineata, inchizand astfel bucla pe care ne-am propus sa o parcurgem, chiar la podul nr. 1. Suntem în punctul Sub piatră, notat cu 10 pe hartă.

9. Sub Piatră (595 m) – Centrul de vizitare (520 m)

1 km / 20 minute / ușor / cruce albastră

In stanga undeva este Izbucul de Jos. Suntem din nou pe cruce albastra la podul 1 si iesim din chei catre locul unde am parcat masina, urmand drumul pe care am venit. Am numarat 15 masini parcate, deci sa tot fi venit vreo 50 de turisti in chei. Am incheiat traseul. Ultimul segment de drum este identic cu primul, parcurs bineînțeles în sens invers.