Alba Iulia – Sebeș – Pianu de Sus, Via Transilvanica

1. Alba Iulia

Alba Iulia merită o prezentare amplă în sine și de aceea o și are pe linkul următor https://mytravel.express/ghiduri-mte/ghid-turistic-alba-iulia-3/.

Alba Iulia se identifică din punct de vedere turistic cu cetatea Alba Carolina, o cetate vie, cum am numit-o eu. De pe latura mică a Pieței Iuliu Maniu, de formă triunghiulară, traseul VT traversează bulevardul în locul numit Piața Ion I. C. Brătianu, în dreptul bisericii luterane, spre Piața Alessandria, unde este amplasată statuia Lupa Capitolina. Strada Mihai Viteazul ne conduce în ușor urcuș prin Poarta I și mai apoi prin Poarta II a Cetății Alba Carolina. Fotografiem Obeliscul Horia, Cloșca și Crișan, de unde admirăm și orașul. Traversăm pe un pod șanțul de apărare al cetății, trecem prin Poarta III, unde se găsește și celula unde a fost închis Horia. Iată-ne ajunși pe artera principală a cetății, care poartă numele strada Mihai Viteazul. Statui din bronz fac deliciul fotografilor. Pe partea stângă a străzii trecem pe lângă statuia lui Mihai Viteazul și Catedrala romano-catolică Sfântul Mihail, pe partea dreaptă a străzii lăsăm în urmă Sala Unirii, Muzeul Unirii, Catedrala Arhiepiscopală ortodoxă Sfânta Treime, a Reîntregirii Neamului cu muzeul de artă religioasă, turnul clopotniță și busturile Reginei Maria și a Regelui Ferdinand I. Am ieșit în partea opusă a cetății Alba Carolina, trecem înă o dată șanțul de apărare al cetății și admirăm zidurile cetății. Mergem înainte pe lângă Monumentul Unirii până în Parcul Central în mijlocul căruia este o frumoasă fântână arteziană și ajungem în altă arteră mare, strada 1 Decembrie 1918, de unde ne aprovizionăm de la un magazin. Ținem direcția spre stânga și continuăm pe Bulevardul Încoronării, până se continuă cu Strada Viilor, care ne scoate în DN1, pe Bulevardul Ferdinand I. Traseul este însoțit de marcaje VT amplasate vizibil. Traversăm pe DN liniile de cale ferată și ne luăm la revedere de la superbul oraș Alba Iulia.

2. Alba Iulia – Oarda

Vom urma drumul național DN1 prin localitatea Partoș, atenți la traficul intens. Traversăm pe DN râul Mureș și identifcăm puțin în amonte locul pe unde am coborît ziua anterioară din satul Limba în Valea Mureșului. După pod, prima strada la stânga, strada Biruinței ne conduce în satul Oarda. Pe strada Dumbrăviței ajungem pentru scurt timp în DJ107C. La dreapta strada Cedrului ne va orienta pe sub autostrada A10 în strada Haiducilor spre spre ieșrea din sat, către dreapta.

3. Oarda – Râpa Roșie

Nu ieșim bine din Oarda, având în dreapta autostrada și un indicator VT ne scoate în sfârșit de pe asfalt. Vom urca peste 250 metri diferență de nivel aproape continuu pentru următorii 6 kilometri. La o casă izolată, un localnic ne-a invitat să ne odihnim și să ne aprovizionăm cu apă rece. Am stat la o scurtă poveste despre casa veche și alți trecători de pe VT. Pe tot parcursul urcușului am admirat către înapoi orașul Alba Iulia și Munții Apuseni. În vărful dealului trecem printr-o mică pădurice și ieșim în stânga antenei. De aici începe coborîrea spre Sebeș, dar după numai câteva minute, rămânem muți de admirație când în dreapta noastră apare Râpa Roșie.

4. Râpa Roșie

Râpa Roșie este o rezervație naturală geologică de interes național. Se întinde pe 10 hectare și prezintă formațiuni foarte spectaculoase de eroziune, de argilă roșie, friabilă, în care s-au adâncit mici canioane săpate în timpul ploilor. Seamănă cu o orgă roșiatică și este vizibilă de la distanță, de pe segmentul de autostradă Sebeș – Sibiu. Formațiuni asemănătoare sunt în Valea Stăncioiului, lângă Râmnicu Vâlcea. Lângă Râpa Roșie este un punct de belvedere superb atât spre râpă, cât și către zare, spre orașul Sebeș, aflat la poale, la intersecția mai multor drumuri importante, spre Sibiu, spre Alba Iulia și spre Deva. Fundalul este asigurat de imaginea Munților Cindrel, spre stânga, și a Munților Orăștiei, spre dreapta. Cine dorește să facă un mic ocol pentru a păși efectiv pe potecile Râpei Roșii, o poate face urmând harta și potecile nemarcate, dar trebuie să coboare și să urce din nou.

5. Râpa Roșie – Sebeș

De la Râpa Roșie traseul marcat VT coboară repede pentru a intra într-o pădure, luăm pauza de prânz, la umbră. Coborîrea se termină lângă autostradă, într-un drum de pământ, pe care mergem apoi la stânga, până întâlnim drumul asfaltat DJ106K. De aici la dreapta, pe sub autostradă pe strada Călărași, peste râul Secaș intrăm în zona industrială a orașului Sebeș, județul Alba. După calea ferată, începe zona locuită a orașului.

6. Sebeș (AB)

Orașul Sebeș este atestat documentar în anul 1224 și este o cetate tipic săsească. Pe stema Sebeșului este leul. Orașul a păstrat clădiri vechi, între care biserica evanghelică din secolul al XVI-lea, dar șu mai multe turnuri administrate odinioară de breslele meșteșugărești: Turnul Croitorilor, al Cizmarilor, al Porții de Nord, al Porții de Vest, cel Poligonal, cel Semicircular.

Traseul VT traversează Sebeșul pe bulevardul principal Lucian Blaga, anume DN1 și trece pe lângă casa de cultură Lucian Blaga, Parcul Primăriei, biserica evanghelică și ajunge pe trotuarul stâng la Hotel Leul de Aur, unde ștampilăm carnetul VT. Construcția hotelului datează din anul 1417 și a fost cândva un han. Intrarea este străjuită de 2 lei și o caleașcă regală. Superb! În oraș se mai pot vizita Cetatea Sebeșului și Casa Zapolya, astăzi muzeu de istorie. Sebeșul mai este legat și de numele muzicianului Edy Schneider, ambasador VT, sau ale lui Carl Filtsch, contemporan cu Chopin.  După încă o pauză, reluăm drumeția pe direcția spre Deva, traversăm râul Sebeș, mergem înainte la intersecția în T a drumurilor naționale, până la o intersecție cu sens giratoriu.

7. Sebeș – Pianu de Sus

La giratoriu, schimbăm direcția spre stânga pe strada Ion Creangă. Înaintăm cu fața spre Munții Șureanu, și vedem deodată negru în fața ochilor. La o intersecție schimbăm spre dreapta, pe lângă un lan de floarea soarelui, pe un drum de pământ. Se stârnesc vârtejuri de praf, vântul se întețește, se pare că intrăm în furtună. Câțiva stopi mari și rari de ploaie ne conving să îmbrăcăm pelerinele. Răzbim prin vânt, ne vedem de drum. Spre norocul nostru marele potop ne-a ocolit, ba am revenit în 5 minute la ținuta de tricou. După ce mai schimbăm o dată direcția după indicatoare, ajungem într-un traseu de drumeție marcat cu triunghi roșu. Urcăm printr-o pășune faină într-un vârfuleț și avem o perspectivă nouă, faină, spre dreapta, spre Valea Pianu și satul Pianu de Jos. Traseul este tot mai frumos, intră în pădure, apoi urmează o curbă de nivel la limita acesteia și în cele din urmă coboară în localitatea Pianu de Sus, în strada Dinu Lipatti. O localnică ne-a îndrumat spre un magazin pe strada principală, DJ704A. Pe aceeasși stradă, în amonte, trecem pe la Pensiunea Artemis, unde ștampilăm carnetul VT și suntem foarte bine primiți cu apă carbogazificată, rece. Sărut mâna! În sat plouase zdravăn. Continuăm încă 2 km în amonte pe Valea Pianu până la Pensiunea Iedera, aflată într-o curte imensă, cu zeci de copaci ornamentali, cu zmeură, legume, grătar și mai multe case. În una din ele am fost cazați de gazdele noastre deosebit de ospitaliere, care ne-au servit cina și ne-au prezentat gospodăria și conceptul inedit al acestei proprietăți. Mulțumim din tot sufletul că v-am cunoscut și ne-ați primit atât de bine.